La poalele Postavarului… prieteni la CATARAMA (aprilie 2010)

  • by

Vasile.popescu: @marcelstamate: eh, domnu’ inginer doctorand şi pretin drag, cum îţi sună: “nirvana”?  pai Nirvana suna … suna a numele unei formatii… sauuu? ca la dex: NIRVÁNA f. art. (în religia budistă, în filozofia indiană etc.) Stare de fericire totală la care se ajunge prin eliberarea de grijile vietii, de suferinta si prin contopirea sufletului cu esenta divina cu

postavaru-01

ajutorul contemplatiei si al ascezei. /<fr. nirvâna

sau suna a inceputul, de fapt mai mult jumatatea unei ture de … socializare…

Traseul:

Prima zi: Halta Timisul de Sus – Spinarea Calului – Valea cu Noroi – Poiana Inului – Cheile Rasnoavei – Cabana Poiana Secuilor

A doua zi: Cabana Poiana Secuilor – Cabana Trei Brazi – Vf. Fetifoiu – Predeal Read More »La poalele Postavarului… prieteni la CATARAMA (aprilie 2010)

De ce l-am votat pe Adrian Tutu?

  • by

Pentru ca atunci ca si acum cred in ceea ce a vrut el sa ne comunice la momentul finalei. Cred in patriotism. Sunt sigura ca sunt Roman deci pot. Aici am invatat, aici voi ramane… si imi doresc “Copilul meu sa zica te iubesc in Romana”.

De aceea l-am votat. Nu a fost cauza sociala mult blamata. A fost talentul de orator. Pacat ca s-a lasat. Ar fi un bun politician. Read More »De ce l-am votat pe Adrian Tutu?

ABC-ul primaverii

M-am campronat multa vreme pana sa-l scriu. Stiam ca i-a venit vremea primavarateca si ar trebui sa-l emit dar nu a fost deloc generos cu ideile, mai degraba capricios, precum anotimpul caruia ii este dedicat. Nu tu sarbatori prea multe, nu tu excese alimentare si bahice… nu tu aia, nu tu aia… Noroc cu floricelele, mugureii, natura infloritoare si ciripitoare. Si totusi, cu o floare nu se face primavara.

A = Aprilie, singurul care mi-a venit in minte timp de doua trei saptamani. Apoi m-a lovit… Astenia… mult vestita si blamata, care a venit insotita de sora ei vitrega Alergia…Read More »ABC-ul primaverii

Barcaciu, martie 2008 – aniversari de Alpineti

  • by

Poiana Neamtului. Orele 22.00, aproape trecute fix.  Pornim in traseu. Imi aduc aminte de parca s-ar fi intamplat ieri: emotia revederii dar si al primei intalniri, mirosul reavan al pamantului de care m-am apropiat vertiginous de cateva ori, lumina lunii ce dadea noroiului un aer glossy, rateul intrarii in traseu, prima urcare la frontala si multe alte prime dati pe care le voi relata in continuare.

Eram in jur de 20 de persoane. Unii au luat-o de-a dreptu-n sus prin padure, altii catinel catinel pe poteca. Luna mangaia cu razele ei zapada, scantei argintii ne inconjurau. Parca eram in tara lui Walt Disney. Inaintam tacute, cu frontalele inchise. Nu avem nevoie de ele, astrul noptii isi facea treaba bine. Auzeam in departare hei-rupistii din primul flanc. Haihooo, haihooo, suntem pitici mistooo… In rest, tacere. Nu stiu cum s-a intamplat dar la un moment dat am ramas doar doua mergand tandem printre troiene. Din cand in cand ne insotea si vantul ce adia printre brazii cu ramuri incarcate de zapada. Din cand in cand se scuturau de greutate. Zgomotul ne facea sa intoarcem circumspect privirea si sa ne ascutim auzul. Era cam straniu.Read More »Barcaciu, martie 2008 – aniversari de Alpineti

Animalele (de companie) din viata mea

pisica neagraAm avut o relatie de scurta durata cu o vrabie. Acum mult timp, in copilarie. S-a terminat brusc, dansa a murit. Probabil era bolnava. Am plans atunci, de ciuda ca sunt prea mica in Univers si nu pot sa ajut o vrabie sa traiasca.

Pete – cel mai destept motan din Vrancea. Surghiunit din ograda bunicei mele a fost salvat de tata care a ajuns la Adjud cu el. Mare bucuria lu’ mama a fost cand l-a vazut, nu exista cuvinte sa o descriu. Intre timp ne-am obisnuit cu el si el cu noi. In fiecare seara isi facea tacticos toaleta si apoi racaia la usa de la intrare sa iasa la plimbare. Se intorcea dimineata cand il avertiza discret pe tata ca asteapta dincolo de usa. Vecinii il stiau. Stateam la etajul unu si se mai intalnea cateodata cu ei pe scari. Nu raspundea la pis pis nici sa-l tragi de mustati.  Am fost plecati o perioada mai lunga de timp si l-am lasat afara stiind ca e descurcaret. Cand ne-am intors a inceput sa miaune sub balcon, vazuse lumina. Pis pis, pis pis… nimic. Cum l-am strigat pe nume pis pis Pete s-a itit un cap alb plin de pete negre. A murit din dragoste, impreuna cu prietena sa. Calcati de masina. Era iarna, soseaua a inghetat si cateva zile cand traversam ii vedeam pe cei doi lipiti de asfalt si plangeam.Read More »Animalele (de companie) din viata mea

Inteligentul si cei din jurul lui

Tranzitia de la bloc la casa a fost grea. M-am dat dusa foarte greu, era de neconceput sa parasesc locuinta in care am crescut, sa ajung seara de la Bucuresti la Adjud si sa intru pe drumu ala prafuit. Casa mare si rece nu imi spunea nimic atunci. Era valoroasa pentru parintii mei si atat. Era munca lor, si normal ca le apreciam munca. Darrrrrr, eu cand ajungeam la Adjud vroiam sa ma relaxez si sa ma simt ca acasa, iar acel acasa era apartamentul nostru cu vedere la E85.Read More »Inteligentul si cei din jurul lui

Thassos Ipsario, ziua 7 – Va asteptam pe Moldoveanu, Romania, 2544m

Vineri, 2 septembrie – The Big Day 

Soarele batea in geam. Cafeaua bolborosea. Eu, pe balcon, cu coatele pe masa si capul sprijinit in palme ma uitam in zare, la munte.
– Mi-e rusine sa ma uit la el. Serios. Iar nu ne-am trezit.
– Hai sa zic ca e un motiv sa venim si la anu aici, ca sa ma consolez. Dar tot mi-e rusine sa ma uit la el. De duminica ne tot programam iesirea si uite unde am ajuns.

Bem cafeaua tristi si resemnati.
– Hai totusi sa mergem. Ce daca e cald. Daca am zis, am zis. Read More »Thassos Ipsario, ziua 7 – Va asteptam pe Moldoveanu, Romania, 2544m