Cugetari fonice

  • by

Fasaitul frunzelor sub picioare, rapaitul ploii, sunetul scos de tecile uscate de fasole ce crapa, de papusoi cand se curata cu razatoarea sau de perele ce cadeau pe pietrele din curte, toate reprezinta pentru mine toamna. Iarna e scartaitul zapezii sub talpa bocancului si sub sinele saniei, troznetele lemnelor in soba, fluieratul ceaunului cu mamaliga cand ramanea fara apa, si pocniturile plugusorului. Vara mi-o aduce aminte harsaitul coasei prin faneata si sfaraitul fanului uscat, iar serile erau mai vesele cu oracaitul broastelor si taraitul greierilor prin curte. Ciripitul pasarelelor, susurul apelor prea mari, mielutii ce behaie fericiti – aceasta e primavara.

Toate sunt redarile fonice ale anotimpurilor copilariei mele petrecute la Soveja, la bunici. Singurul pe care mi-l aduc aminte cu tristete este guitatul porcilor cand le venea sorocul de Craciun. Recunosc cu mana pe inima ca il vedeam destul de des friptura pe cocosul bunicii, cu trilurile lui ragusite de la 5 dimineata. Atemporal si mereu frumos – torsul pisicilor.Read More »Cugetari fonice

Frisca si capsuni … la altitudine (secrete de masterchef montaniard)

Mama mea face cea mai bună prăjitura din lume. De multe ori de ziua mea trăiam cu senzaţia că invitaţii veneau la ziua mea mai mult pentru prăjitură. Minunăţia e o combinaţie de biscuiţi de cacao cu frişcă, fructe din compot sau proaspete şi felurite siropuri. Pe vremea când mai avea timp să facă dulceţuri în divina compoziţie mai aveam şi o peltea de gutui unforgettable, vorba lu’ fratele Nat King Cole. Introducerea cu specific gastronomic nu prea are legătură cu istorisirea ce va urma. Sau poate istorisirea nu are legătură cu introducerea. Cum o dau nu e bine. Cert este că doamna Minuţa face cea mai bună prăjitura din lume.

Alta la rând, că simt nevoia să mă destăinui. Greu îmi vine dorinţa de a scrie. Sau inspiraţia. Pe lângă subiecte ce apar din senin, când mi-e lumea mai dragă, am pe desktop un fel de “to do list” cu nenumărate ture montane (unele de prin 2007 chiar). “To do list” asta se prezintă sub forma de shortcut-uri la varii foldere cu poze şi scrieri de atunci, că poate poate definitivez ceva. Din când în când deschid la întâmplare câte un folder şi mai vine o idee.

Read More »Frisca si capsuni … la altitudine (secrete de masterchef montaniard)

Halmyris, cand trecutul iti iese la drum de zi

Istoria iti da dar nu-ti baga in traista. Trebuie sa fii dispus sa o asculti mai ales daca prinde si voce. Vocea pentru noi a luat forma unei ghide amabile, bine informata si dornica de a-si impartasi cunostintele. Cand am ajuns la locul faptei era la mijlocul vizitei unui alt grup de turisti. Ne-a rugat sa o insotim si cand a ajuns la finalul vizitei grupului anterior a luat-o de la capat cu noi.

Cetatea este foarte aproape de Murighiol (Judetul Tulcea). Nu este foarte bine semnalizata sau n-am fost noi atenti. Fapt pentru care am nimerit initial la Manastirea Halmyris, cea care pastreaza moastele sfintilor Epictet si Astion, decapitati in timpul domniei imparatului Diocletian, in perioada persecutiei crestinilor. Osemintele s-au gasit in cripta bazilicii. Istoria celor doi propovaduitori ai crestinismului pe meleaguri dobrogene se stie din actul de martiraj ce este pastrat in biblioteca Vaticanului, in Acta Santorum, dupa cum era sa aflam putin mai tarziu de la ghida noastra.

halmyris

halmyris

halmyris

Read More »Halmyris, cand trecutul iti iese la drum de zi

Local combat canin pe fundal de Vocea Romaniei

Familia mea este, de cand ma stiu, deosebita. Fiecare are o personalitate bine conturata si diferita de a celuilalt. Fapt pentru care cele trei intrari in casa sunt diferite functie de viziunea “arhitectului”. Stil traditional, stil modern si un stil nedefinit gen hangar de avion. Eu n-am avut drept de replica deoarece au fost doar trei usi in proiect si noi suntem patru.

Intr-o dimineata imi asteptam familionul pe ulita la portita precum Ghita. Vad pe mama iesind pe usa stil modern intreband de ceilalti doi. Ii zic ca sunt in casa, intra inapoi. Cam in acelasi moment cand mama intra in casa pe iesirea stil traditional apare tata intreband de ceilalti doi. Sa mai zic ca intra in casa sa ii caute cand aude raspunsul meu si in acelasi timp apare fratello din “hangar” nedumerit si cu aceeasi intrebare in meniu? Descumpanita, dar nu foarte mult, cu gura cascata admir casa cu trei intrari asteptand sa se hotarasca sa iasa pe una dintre ele. Pana la urma apar toti trei veseli si vorbareti. Se reunisera in bucatarie. Noi sa fim sanatosi si vorba unui prieten “Sa ne mearga televizoarele!”

dog argentinianRead More »Local combat canin pe fundal de Vocea Romaniei

Escalada la Herculane de 1 mai

Cea mai înălţătoare experienţă – la propriu dar şi la figurat.

2009 – Anul marilor decizii. Gândite mai mult sau mai puţin, imprevizibile sau nu, realizabile sau mai puţin, poţi să le spui oricum … au fost mari şi când erau mici. Pe categoria imprevizibile, negândite şi posibil realizabile se încadrează şi răspunsul (hotărârea) la întrebarea Luminiţei din viaţa mea: “De 1 mai vrei să mergi la escaladă la Herculane? Am găsit o tabără de escaladă, trebuie doar să ne înscriem. Ne asigură echipament, instructor. Chiar şi transport găsim. Hai, poate îţi depăşeşti condiţia de descăţărător ratat – capră neagră în mizerie, răul de înălţime…”. Ştie ea ce ştie, realizările mele în materie de descăţărare pe munte sunt notabile. Zici că tai ceapă tot traseul aşa cu spor plâng când e să descaţăr un bolovan mai belicos.

HerculaneRead More »Escalada la Herculane de 1 mai

Soveja, cozonaci, miei, oua icondeiate si Iisus din Nazareth

soveja-bunica

Mi-am regasit bunicii veseli si vioi chiar daca anii si-au pus amprenta asupra lor. Ca de obicei am nimerit la masa. Mancarica de cartofi cu muraturi si mamaliga aburinda. Buna mancarea de post daca e facuta de bunica. Rezist cu bine asediului de intrebari, de obicei aceleasi. Cum mai e la Bucuresti? Muncesc mult? Ce mananc acolo? Cum e la serviciu? Fac mult de la serviciu pana acasa? Am salar’ bun?…

mamaliga si muraturi

Urmatorul capitol important al zilei. “Ce sa-ti mai dea bunica la tine? Niste oua? Am incondeiat pentru fiecare cate unul, hai sa ma ajuti sa le gasim. Am si niste cartofi buni in beci… da’ niste fasole nu vrei? Uite si niste morcovi, pastarnac. Si niste cascaval afumat. Aaa, si un cozonacel cu nuca si rahat… deseara daca nu ploua ma duc la Inviere. Daca e noroi nu mai pot urca Dealu Bisericii, mi-e frica ca alunec. Am imbatranit, nu ma mai tin picioarele.”Read More »Soveja, cozonaci, miei, oua icondeiate si Iisus din Nazareth

Ceahlaul lui Sadoveanu, al Danielei si al nostru al tuturor

Munte mai frumos descris in literatura noastra decat Ceahlau n-am intalnit. Poate n-am citit suficient, cine stie. Vlahuta, Garleanu, pescarul Sadoveanu si multi alti rapsozi i-au ridicat mii de ode. Din copilarie povestile si legendele lui ma incantau si indemnau la vis. Mare parte le-am uitat intr-un sertarel al memoriei dar la o scurta recitire sigur as avea cateva strafulgerari. Ochii mei mici de copil nu l-au putut cuprinde la prima vizita pe care i-am facut-o. Fapt pentru care am inceput sa plang. De atunci au trecut pe putin douazeci si ceva de ani.

Ani in care am renuntat la munte o perioada. Apoi l-am redescoperit si nu i-am mai dat drumu’. Bucegi, Ciucas, Crai, Fagaras… munti inalti sau mai scunzi, stancosi sau unduiosi, cu cabane sau refugii, poteci sau lanturi, “padurosi” sau “pasunosi”, de toate felurile am intalnit. Dar niciunul nu era cel vazut de ochii mei de copil.

Ceahlau

Read More »Ceahlaul lui Sadoveanu, al Danielei si al nostru al tuturor