aradeanca

Comfortably numb

Atât de dimineaţă încât e inuman să te trezeşti. Şi totuşi cinci zile din şapte ea o face promiţându-şi că mâine va fi ultima zi în care i se mai întâmplă. Până a doua zi când îşi reia promisiunea. Zilele curg la fel, nimic nu le strică monotonia. Nici măcar ieşirile dese la munte pentru care este invidiată de multă lume. Nici măcar, nici măcar, nici măcar…Read More »Comfortably numb

Radler-ul si aspirina

  • by

Aseară am ajuns acasă la orele 22.30 de la serviciu. Răcită cobză. Îmi era puţin foame dar nu aveam nimic în frigider. Cum închisese la Auchan m-am resemnat, n-o fi foc să stau nemâncată – tot a trecut de 6 seara.

Mai grav e că trebuia să iau o aspirină, două şi… apă minerală n-aveam, apă plată n-aveam, sucurile erau bocnă la frigider, apă de la robinet nu-mi venea să beau (are impurităţi plus că o să mă umplu de calcar… precum maşina de spălat). Când ce să vezi. Noroc pe capul meu. Ieri primisem din partea companiei un bax de Holsten Radler 0.33l ce trona nestingherit lângă uşă, la intrare. Read More »Radler-ul si aspirina

Oamenii fericiti au memorie scurta si multe amintiri – Martin Page

Oamenii când sunt fericiţi sunt mai buni. Aşa mi se pare mie. Sunt mai îngăduitori cu ceilalţi, plini de optimism, trec mai repede peste chestiile urâte. Pur şi simplu văd viaţa în roz. De exemplu, eu radiez şi încerc să îi molipsesc pe cei din jur cu starea mea… mi s-a spus că sunt luminoasă…

Fericire, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.” Sună bine nu? Dar ce te poate face fericit?

La o astfel de întrebare primul răspuns mi se pare întotdeauna cel mai bun. Interesant e faptul că răspunsul nu va fi acelaşi dacă pui întrebarea la o anumită distanţă în timp. Fericirea, de fapt starea aceea de mulţumire, variază funcţie de întâmplările din viaţa ta.Read More »Oamenii fericiti au memorie scurta si multe amintiri – Martin Page

Andreea si blogul. Articol scris de prietena mea Cristina

Am aparut la ziar, asta ca sa ma laud. (prin 2007 – 2008)

“Recunosc, n-am luat în seamă povestea asta cu blogurile. Deşi mai citesc din când în când. O fi un fenomen, n-o fi? O să treacă, poate, ca orice modă? S-o permanentiza, ca metodă de comunicare între oameni? Habar n-am, şi nici n-am urmărit discuţia, sigur s-a făcut în comunitatea bloggerilor. Îţi faci blog ca să spui ce? De ce? Şi cui, pe cine interesează? Pot să înţeleg motivele unora, în general ale persoanelor publice. La unele, chiar persoane publice fiind, mărturisesc că nu le înţeleg. Dar asta e deja o altă poveste. Ce mă intrigă la chestiune este nevoia oamenilor de a comunica. Ce? Orice. Ce-au mai făcut, cu cine s-au mai întâlnit, ce-ar vrea să facă, ce visează, ce aşteaptă, ce nu aşteaptă…. Când s-or fi rupt zăgazurile dintre noi şi lume? De unde vine nevoia de a povesti? De ce prin scris? De ce nu prin vorbe?

Ca de obicei, ceea ce ne pune pe gânduri nu sunt fenomenele mari în sine, despre care auzim/citim. Experienţele personale, uimirile oferite de oamenii cunoscuţi ne produc revelaţii, ne fac să ne punem întrebări, abia atunci remarcăm că fenomenul … e chiar un fenomen. De ce scriu oamenii? De ce scrie Andreea? Read More »Andreea si blogul. Articol scris de prietena mea Cristina