aradeanca
Alunga Tacerea
Adu-ţi aminte de primele cuvinte
Învăţate în doi, uitate apoi
De jurăminte şi primele instincte
Dezlegate de noi, pierdute în noroiRead More »Alunga Tacerea
Reflexia luminii. Studiu de caz
Era o seară târzie de toamnă. Picături mari şi reci i se prelingeau pe faţă. Ploaia era doar o scuză pentru lacrimi.
- Eşti ok?
- Da. De ce întrebi?
- Nici eu nu ştiu. Mi s-a părut potrivit.
- Sunt, dar am avut şi zile mai bune.
- Ştii că se zice că mai bine regretăm ce s-a întâmplat decât ce nu s-a întâmplat.
- Ştiu dar prefer să nu gândesc acum aşa. Read More »Reflexia luminii. Studiu de caz
Ajun de Craciun 2013
Decembrie 24, an 2013. Orele în jur de 17.00. Mama we are comiiiin’ home. Deocamdată pe la Râmnicu Sărat dar avansăm. Şi melcul ţuşti.
Tastez dintr-un morman de bagaje, coatele lipite de corp şi laptopul în poale cu grijă să nu deranjez stick-ul de net, doamne fereşte să pierd banda. În stânga pe banchetă rucsacul aţipeşte pe umăr, îi mai dau din când un ghiont când începe să sforăie mai tare.
X-box-ul lu’ fratello (age 29, still believe în Santa) e pe la picioare prieten cu beţele mele de tracking, coloniştii din CatanRead More »Ajun de Craciun 2013
Barbatul cu pantaloni cu pestisori
In anul doi de facultate mi-am achiziţionat o pereche de pantaloni până la genunchi, model fustă pantalon. Coloraţi, cu nişte peştişori pe ei. Se asortau cu un tricou albastru cerneală Pelican puţin lălâu. I-am purtat peste tot. Au cunoscut deopotrivă băncile ASE-ului cât şi pe cele Regiei cu tot ceea ce implică ea. Timpurile fiind destul de vechi şi eu nevinovată nu mi-am dat seama că de fapt erau nişte boxeri bărbăteşti.
Pe măsură ce se învecheau am început să îi port în casă, nu m-am despărţit de ei. Deoarece au cunoscut vremuri pe care nici un alt pantalon nu putea să le cunoască vreodată.Read More »Barbatul cu pantaloni cu pestisori
- « Previous
- 1
- 2
- 3
- 4
- Next »
