aradeanca

Calea Ferentari nr. 18. Un an plin de amintiri… parfumate

  • by

Viaţa la ultracentral în Amzei nu-mi oferea suficientă adrenalină prin 2002 aşa că schimbarea a venit de la sine. Cu căţel şi purcel dar fără televizor am ajuns în Ferentari, mai pe la începutul cartierului. Calea Ferentari nr. 18, mai exact. O mutare pe care mi-o doream deoarece până la acel moment nu reuşisem să locuiesc singură într-un perimetru numai al meu, bine definit. Obosisem după mult trai în comun, întâi în cămine studenţeşti (un an în Moxa, unul în Agronomie şi unul în Occidentului) şi apoi în apartamentul din Amzei. Această viaţă în comun are şi ea farmecul ei şi încă o regret. Sau poate regret anii apuşi în care rezistam la acest stil. Cert este că la acel moment vroiam o schimbare.

Criteriul cel mai important în căutarea viitorului loc de trăi a fost financiar, o chirie cât mai mică. Aşa că 70 dolari pe o garsonieră de 42 mp suna în triluri de privighetoare pentru o studentă în an terminal. Ce mai conta că e în Ferentari. Read More »Calea Ferentari nr. 18. Un an plin de amintiri… parfumate

Reflexia luminii. Studiu de caz

  • by

Era o seară târzie de toamnă. Picături mari şi reci i se prelingeau pe faţă. Ploaia era doar o scuză pentru lacrimi.

  • Eşti ok?
  • Da. De ce întrebi?
  • Nici eu nu ştiu. Mi s-a părut potrivit.
  • Sunt, dar am avut şi zile mai bune.
  • Ştii că se zice că mai bine regretăm ce s-a întâmplat decât ce nu s-a întâmplat.
  • Ştiu dar prefer să nu gândesc acum aşa. Read More »Reflexia luminii. Studiu de caz

Ajun de Craciun 2013

Decembrie 24, an 2013. Orele în jur de 17.00. Mama we are comiiiin’ home. Deocamdată pe la Râmnicu Sărat dar avansăm. Şi melcul ţuşti.

Tastez dintr-un morman de bagaje, coatele lipite de corp şi laptopul în poale cu grijă să nu deranjez stick-ul de net, doamne fereşte să pierd banda. În stânga pe banchetă rucsacul aţipeşte pe umăr, îi mai dau din când un ghiont când începe să sforăie mai tare.

dear santa

X-box-ul lu’ fratello (age 29, still believe în Santa) e pe la picioare prieten cu beţele mele de tracking, coloniştii din CatanRead More »Ajun de Craciun 2013

Barbatul cu pantaloni cu pestisori

In anul doi de facultate mi-am achiziţionat o pereche de pantaloni până la genunchi,  model fustă pantalon. Coloraţi, cu nişte peştişori pe ei. Se asortau cu un tricou albastru cerneală Pelican puţin lălâu. I-am purtat peste tot. Au cunoscut deopotrivă băncile ASE-ului cât şi pe cele Regiei cu tot ceea ce implică ea. Timpurile fiind destul de vechi şi eu nevinovată nu mi-am dat seama că de fapt erau nişte boxeri bărbăteşti.

pestisori

Pe măsură ce se învecheau am început să îi port în casă, nu m-am despărţit de ei. Deoarece au cunoscut vremuri pe care nici un alt pantalon nu putea să le cunoască vreodată.Read More »Barbatul cu pantaloni cu pestisori