Povesti de Primavara

Escalada la Herculane de 1 mai

Cea mai înălţătoare experienţă – la propriu dar şi la figurat.

2009 – Anul marilor decizii. Gândite mai mult sau mai puţin, imprevizibile sau nu, realizabile sau mai puţin, poţi să le spui oricum … au fost mari şi când erau mici. Pe categoria imprevizibile, negândite şi posibil realizabile se încadrează şi răspunsul (hotărârea) la întrebarea Luminiţei din viaţa mea: “De 1 mai vrei să mergi la escaladă la Herculane? Am găsit o tabără de escaladă, trebuie doar să ne înscriem. Ne asigură echipament, instructor. Chiar şi transport găsim. Hai, poate îţi depăşeşti condiţia de descăţărător ratat – capră neagră în mizerie, răul de înălţime…”. Ştie ea ce ştie, realizările mele în materie de descăţărare pe munte sunt notabile. Zici că tai ceapă tot traseul aşa cu spor plâng când e să descaţăr un bolovan mai belicos.

HerculaneRead More »Escalada la Herculane de 1 mai

Soveja, cozonaci, miei, oua icondeiate si Iisus din Nazareth

soveja-bunica

Mi-am regasit bunicii veseli si vioi chiar daca anii si-au pus amprenta asupra lor. Ca de obicei am nimerit la masa. Mancarica de cartofi cu muraturi si mamaliga aburinda. Buna mancarea de post daca e facuta de bunica. Rezist cu bine asediului de intrebari, de obicei aceleasi. Cum mai e la Bucuresti? Muncesc mult? Ce mananc acolo? Cum e la serviciu? Fac mult de la serviciu pana acasa? Am salar’ bun?…

mamaliga si muraturi

Urmatorul capitol important al zilei. “Ce sa-ti mai dea bunica la tine? Niste oua? Am incondeiat pentru fiecare cate unul, hai sa ma ajuti sa le gasim. Am si niste cartofi buni in beci… da’ niste fasole nu vrei? Uite si niste morcovi, pastarnac. Si niste cascaval afumat. Aaa, si un cozonacel cu nuca si rahat… deseara daca nu ploua ma duc la Inviere. Daca e noroi nu mai pot urca Dealu Bisericii, mi-e frica ca alunec. Am imbatranit, nu ma mai tin picioarele.”Read More »Soveja, cozonaci, miei, oua icondeiate si Iisus din Nazareth

La poalele Postavarului… prieteni la CATARAMA (aprilie 2010)

  • by

Vasile.popescu: @marcelstamate: eh, domnu’ inginer doctorand şi pretin drag, cum îţi sună: “nirvana”?  pai Nirvana suna … suna a numele unei formatii… sauuu? ca la dex: NIRVÁNA f. art. (în religia budistă, în filozofia indiană etc.) Stare de fericire totală la care se ajunge prin eliberarea de grijile vietii, de suferinta si prin contopirea sufletului cu esenta divina cu

postavaru-01

ajutorul contemplatiei si al ascezei. /<fr. nirvâna

sau suna a inceputul, de fapt mai mult jumatatea unei ture de … socializare…

Traseul:

Prima zi: Halta Timisul de Sus – Spinarea Calului – Valea cu Noroi – Poiana Inului – Cheile Rasnoavei – Cabana Poiana Secuilor

A doua zi: Cabana Poiana Secuilor – Cabana Trei Brazi – Vf. Fetifoiu – Predeal Read More »La poalele Postavarului… prieteni la CATARAMA (aprilie 2010)

ABC-ul primaverii

M-am campronat multa vreme pana sa-l scriu. Stiam ca i-a venit vremea primavarateca si ar trebui sa-l emit dar nu a fost deloc generos cu ideile, mai degraba capricios, precum anotimpul caruia ii este dedicat. Nu tu sarbatori prea multe, nu tu excese alimentare si bahice… nu tu aia, nu tu aia… Noroc cu floricelele, mugureii, natura infloritoare si ciripitoare. Si totusi, cu o floare nu se face primavara.

A = Aprilie, singurul care mi-a venit in minte timp de doua trei saptamani. Apoi m-a lovit… Astenia… mult vestita si blamata, care a venit insotita de sora ei vitrega Alergia…Read More »ABC-ul primaverii

Barcaciu, martie 2008 – aniversari de Alpineti

  • by

Poiana Neamtului. Orele 22.00, aproape trecute fix.  Pornim in traseu. Imi aduc aminte de parca s-ar fi intamplat ieri: emotia revederii dar si al primei intalniri, mirosul reavan al pamantului de care m-am apropiat vertiginous de cateva ori, lumina lunii ce dadea noroiului un aer glossy, rateul intrarii in traseu, prima urcare la frontala si multe alte prime dati pe care le voi relata in continuare.

Eram in jur de 20 de persoane. Unii au luat-o de-a dreptu-n sus prin padure, altii catinel catinel pe poteca. Luna mangaia cu razele ei zapada, scantei argintii ne inconjurau. Parca eram in tara lui Walt Disney. Inaintam tacute, cu frontalele inchise. Nu avem nevoie de ele, astrul noptii isi facea treaba bine. Auzeam in departare hei-rupistii din primul flanc. Haihooo, haihooo, suntem pitici mistooo… In rest, tacere. Nu stiu cum s-a intamplat dar la un moment dat am ramas doar doua mergand tandem printre troiene. Din cand in cand ne insotea si vantul ce adia printre brazii cu ramuri incarcate de zapada. Din cand in cand se scuturau de greutate. Zgomotul ne facea sa intoarcem circumspect privirea si sa ne ascutim auzul. Era cam straniu.Read More »Barcaciu, martie 2008 – aniversari de Alpineti

La multi ani in luna lui Martisor!

Vad cum taramul meu electronic este invadat de ghiocei, frezii, lacramioare, zambilute, lalelute si alte flori de primavara, sa ma scuze petalele lor daca am uitat vreuna. In timp ce ma scufundam intre petale ma gandeam la cata nedreptate e si in lumea florilor.

Oare de ce limba soacrei, curu’ găinii, băşina porcului, coada soricelului si alte surate de-ale lor nu sunt asa elogiate, fotografiate, sa straluceasca si dansele in lumina reflectoarelor? Coada vulpii e mai norocoasa – e pe post de decoratiune in buchete, sa zicem ca s-a scos.Read More »La multi ani in luna lui Martisor!