Povesti de Vara

Tabla Butii, Valea Paraului Sterp si Ciucas Barbie style. Restul e tacere si durere… de genunchi

Fuse şi se duse (sau ne seduse) tura mult aşteptată. Rododendroni câteva smocuri am întâlnit. Oricum nu mai vedeam prea bine la ora aceea. Valea Pârâului Sterp îmi luase ochii. Probabil sughite la cât am pomenit-o, curg bolovanii pe dânsa la ce pantă are. Mi-a plăcut toată tura dar cel mai mult două momente, corelate între ele:

1. Momentul admiraţiei expectative de la Cimitirul Eroilor. Priveam cu neîncredere în zare la Culmea Zăganu Gropşoarele “Deci, acolo trebuie să ajungem”. Presimţeam că vom trăi momente de neuitat, toate concentrate în 800 metri diferenţă de nivel.

Peste câteva ore:

2. Momentul admiraţiei tremurânde şi gâfâinde din Culmea Zăganu Gropşoarele. “Aaaaaoleu, ăla e Cimitiruuuu. De acolo veniiiim. Să-mi pup picioarele că ele m-au purtat, de gândit n-am gândit prea mult”.

Revenind. Legat de Ciucas două dorinţe mă animau de ceva vreme. Prima era să-l văd în straie albe de iarnă şi a doua să-l văd în straie roz rhododendron, Barbie style. Cum iarna fuse şi se duse tura de o zi iniţiată pe Carpati.org la mijlocul lunii iunie a dat naştere unor vise atât de rozalii mai că dădeam în diabet. Înscrierea a fost inevitabilă.

ciucas-tabla-butii-poiana-stanei-gropsoarele-62

Read More »Tabla Butii, Valea Paraului Sterp si Ciucas Barbie style. Restul e tacere si durere… de genunchi

Bucegi, Bucsoiu, Brana Caprelor, Malaiesti, drumul Take Ionescu

Bucşoiu. 2492m. Unul dintre puţinele vârfuri din Bucegi la care ţineam şi ţin minte altitudinea fără recapitulare. Poate pentru că îmi doream mult să ajung pe el. Mă fascina numele, Buuuuccccşooooiu. Şi inaccesibilitatea, dacă îl abordai dinspre Prepeleac. Precum un bărbat bine, parfumat, ferchezuit care-ţi zâmbeşte în colţu’ mustăţii (Rhet Butler gen) şi-ţi dă speranţe. Îţi trebuie ceva muncă să-l cucereşti, mai ales dacă eşti începătoare, naivă… neiniţiată în ale muntelui, ca să revin la specificul alpin al postării.

Aşa că am decis să luăm telecabina. Read More »Bucegi, Bucsoiu, Brana Caprelor, Malaiesti, drumul Take Ionescu

Fiecare cu maratonul lui. Drumul Granicerilor la pas de fuga. Suporter la Marathon 7500.

A treia oara intr-un loc in juma’ de an nu-i de ici de colo pentru un om care se plictiseste destul de repede de orice mai putin de mult iubitul Iezer. Daca stau si ma gandesc putea sa fie chiar a patra dar Fulgerica s-a impotrivit. Cum nu prea-mi place sa ma gandesc la ce-a fost sau la ce va fi constat ca iar ma aflu la Padina. De data asta e vara si iarba verde. Tres ciudat.

Prima data am ajuns innotand prin zapada via Saua Laptici, stilul fluture cu parazapezi. A doua amerizare a fost tot prin zapada dar cu terebentina la dos din cauza de frica de urs via Nucet si Lacul Bolboci. A treia trebuia sa fie via Babele da’ n-a fost sa fie ca am fost impiedicati de niste chestii gen fortele naturii aka warriors of the world united. A patra oara am ajuns la Padina cu masina via Saua Dichiului si s-a incadrat in categoria e frumos da’ nu pentru cardiaci si persoane cu rau / frica de inaltime.

saua dichiu

Panorama din Saua DichiuRead More »Fiecare cu maratonul lui. Drumul Granicerilor la pas de fuga. Suporter la Marathon 7500.

Triple V – Venus & Vama Veche

Dupa o saptamana atarnata de un rucsac de minim 20 de kile singurul gand a fost ca vreau sa scap de dansu’ desi mi-a fost cea mai credincioasa casa ever – de 60-70 litri. In plus este si cado’ de la colegi, traiasca inspiratia lor. Umerii ma dor groaznic cand apas pe ei si mi se pare ca am un inceput de deformare pe clavicule gen “sine de caile ferate”. Mersul in tenisi este greu de conceput, parca as fi un bebelus in premergator. Uaaa, ce usor se paseeeste. Vai, dar ce-i cu pietricica asta pe asfalt. Fara bocanci ma simt precum printesa care gaseste bobul de fasole sub stratul de saltele. Nici basicile nu ma ajuta ce-i drept.

Somnoroasa ma indrept spre Marea cea Neagra. De fapt spre tren pentru inceput. Incep sa am anumite sentimente fata de CFR. Eu sunt o eroina de telenovele si el mirele harasit de rude… nu-l vreau da’ n-am ce face. Pana la urma imi satisface si el o nevoie, cea de deplasare din punctul Beeee (Bucuresti) in punctul Meeee (Mangalia).Read More »Triple V – Venus & Vama Veche