Povesti de Toamna

Fundatica, the outer limits

E aproape de miezul noptii, luna e mare si plina ca o gogoasa sus pe cer iar eu ma zgaiesc la ea cu ochii cat cepele. Nici nu-mi dau seama cand incep sa ma intreb cu voce tare. Oare pe unde suntem? Sau mai bine zis unde trebuie sa ajungem?

Raspunsurile nu intarzie sa apara. Rapid imi dau seama ca suntem o masina de dezorientati. In Fundatica trebuie sa ajungem dar acum tocmai am intrat in Fundata. In concluzie nu mai e mult ca Fundatica e langa, la vreo 5 kilometri. Da da si am inteles ca dupa pensiunea unde am fost in ianuarie trebuie sa fim atenti ca urmeaza un podet, niste pubele si apoi o intersectie unde facem stanga si am ajuns. Aha. Asa facem. Da’ totusi, unde e pensiunea unde am stat in ianuarie? Dar daca au mutat pubelele? Era pe stanga sau era pe dreapta?Read More »Fundatica, the outer limits

Toamna intr-un ABC

Iubesc toamna cu toate cele 5 simturi.

  • Vizual – in acest anotimp se pare ca al de sus s-a jucat puternic cu photoshop-ul
  • Auditiv – fosnetul frunzelor cazute pe pamant e de departe una dintre cele mai bune piese de chill-out music
  • Olfactiv – miroase o gutuie si apoi mai discutam
  • Gustativ – aici strugurii isi aduc aportul in toate formele lor de prelucrare: intregi, must, vinut
  • Tactil – imi place trecerea de la flufluurile de vara cand parca merg goala pe strada la haine mai consistente pe care sa le simt cum trebuie pe mine

Dar mai mult o iubesc pentru ca precede iarna. Iarna o ador. Sa iti zic de ce?

toamna-in-auriu

“Oricine trebuie sa gaseasca timp sa observe frunzele in vant” Elizabeth LawrenceRead More »Toamna intr-un ABC

Din lumea celor care nu cuvanta

Miercurea fara cuvinte si lumea celor care nu cuvanta, asta am pregatit astazi. Totusi nu ma pot abtine sa nu scriu cateva vorbulite, ma inspira natura.

Frumusetea se ascunde in cele mai nebanuite locuri. Coji scorojite de copaci, covoare de paie uscate, pietre reci si dure, toate iti pot oferi ceva placut retinei. Lumea celor care nu cuvanta e cea care face lumea noastra, a cuvantatorilor, mai frumoasa. Inima sa vezi e tot ce trebuie sa ai.

ciuperci-aurii

Auriu cu PalarieRead More »Din lumea celor care nu cuvanta

Soveja, flori de toamna si file de istorie

Ca-mi promovez mereu satul bunicilor e bine stiut. Toamna trecuta pe vremea aceasta povesteam cu dor in piept de el. A fost sa fie povestea mea de suflet desi putine cuvinte a mai avut. Fie vorba intre noi si patru pereti goi nici cu istorisirea emisa in lumea cea mare nu mi-e rusine deloc. Cum toamna a revenit draga de ea, cu tot cu ploile reumatice dragele de ele, m-am gandit si eu draga de mine sa revin cu o istorioara sovejeana.

Se spunea ca intr-o zi cu soare lipsa si cu doua dimineti o Andree plina de impuls fotografic (ceea ce nu o caracterizeaza defel) isi scotea din masina piciorusul delicat incaltat intr-un condur cu talpa Vibram calcand fix intr-o balta maloasa. Detalii demne de muritorii de rand fapt pentru care nu insist.Read More »Soveja, flori de toamna si file de istorie

Viata din anii mei

Cabana Gentiana ne astepta aproape de intrarea in padure. Bucuroasa tare de revedere am fost. Imi doream un pat moale si o bere rece. Nu neaparat in aceasta ordine. Am avut parte de amandoua. In plus pot spune ca intra in top 3 cabane prietenoase. M-am simtit ca acasa. Tin totusi sa precizez ca in garsoniera mea nu intra un prici de 25 de persoane. De fapt nu stiu nici daca intra 25 de persoane, poate doar daca stau intr-un picior si isi tin respiratia. Divaghez si nu asta mi-am propus. Altul e subjectu’ pe ordinea de zi.

“La sfarsit nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai.” Cand a zis-o Abraham Lincoln sigur nu si-a inchipuit ca vorbele ii vor ajunge peste mari si tari in Romania scrise pe o placuta de pe peretele unei cabane situate la 1672 metri altitudine. Read More »Viata din anii mei

Retezat via Lolaia

  • by

Printre gafaituri si varii onomatopee se aude intrebarea zilei.

–          Care e ma’ Retezatu ala?

–          Uite vezi, varfu ala – retezat.

–          Aaaa, retezatu.

–          Daaaa.

–          Waaaai, da’ chiar ca parca-i retezat.

–          Doooh, culmea (Lolaia) … oare de ce crezi ca-i zice Retezat?

Retezat LolaiaRead More »Retezat via Lolaia