Povesti de Toamna

Retezat, cand se lasa seara peste Valea Rea! (2009)

Ploua ca si cum ar fi ultima stropeala inainte sa apara Noe pe firmament. Lumina frontalei se reflecta in perdeaua de picuri. Nu vad mare lucru asa ca privesc in pamant si la picioarele partenerului de drumetie. Ce-o fi fost in mintea mea? Cum am calculat timpul necesar traseului daca de o ora si ceva jucam in filmul “Cei doi somnambuli ai Retezatului”, varianta castigatoare la Zmeura de Aur?  Care era planul de bataie? A da, eu l-am facut:

Cabana Pietrele – Cabana Gentiana – Bordul  Tomii – Lacul Pietrele – Saua Bucura – Varful Peleaga – Varful Papusa – Capul Vaii Rele – Portile Inchise (n.a.: pentru mine ferecate cu lantu’ petrecut de treizeci de ori pe putin) – Lacul Gales – Cabana Pietrele.

retezat-sept-2009-142

Papushe si posetul la Cabana Pietrele

Read More »Retezat, cand se lasa seara peste Valea Rea! (2009)

Muntii Latoritei. Chei, lacuri de acumulare, salbaticie si momente de ratacire

De poveste Dumbrava Minunata cu ale sale Piramide, pacat ca o parasim asa repede. Alta ne era tinta si anume muntii Latoritei. Trecem prin defileul Oltului, admiram Cozia cu al sau releu apoi cotim stanga spre Voineasa. Asfaltul tiveste frumos lacul de acumulare Bradisor. Cu pasi repezi, sau mai degraba anvelope incinse, ne indreptam spre comuna Malaia, satul Ciungetu (altitudine 650 metri). Acolo dibuim in frigul amurgului si oboselii pricinuita de un drum lung acoperisul nostru pentru  urmatoarele trei nopti – vila Remmar. Asta daca ne iesea pasenta si ne intorceam in fiecare noapte acasa. Poate dormim o noapte in padure, mai stii?

Tura programata pentru prima zi era o incursiune in niste munti de care, sincer marturisesc, nu auzisem cu cateva saptamani inainte de a-i lua la picior. Urma sa vedem Valea si Cheile Latoritei, Lacurile de acumulare Petrimanu (1130 m) si Galbenu (1304 m), Iezerul Latoritei si cascada Moara Dracilor.

muntii_latoritei_klein-detaliu

Balauring in Muntii LatoriteiRead More »Muntii Latoritei. Chei, lacuri de acumulare, salbaticie si momente de ratacire

Fundatica, the outer limits

E aproape de miezul noptii, luna e mare si plina ca o gogoasa sus pe cer iar eu ma zgaiesc la ea cu ochii cat cepele. Nici nu-mi dau seama cand incep sa ma intreb cu voce tare. Oare pe unde suntem? Sau mai bine zis unde trebuie sa ajungem?

Raspunsurile nu intarzie sa apara. Rapid imi dau seama ca suntem o masina de dezorientati. In Fundatica trebuie sa ajungem dar acum tocmai am intrat in Fundata. In concluzie nu mai e mult ca Fundatica e langa, la vreo 5 kilometri. Da da si am inteles ca dupa pensiunea unde am fost in ianuarie trebuie sa fim atenti ca urmeaza un podet, niste pubele si apoi o intersectie unde facem stanga si am ajuns. Aha. Asa facem. Da’ totusi, unde e pensiunea unde am stat in ianuarie? Dar daca au mutat pubelele? Era pe stanga sau era pe dreapta?Read More »Fundatica, the outer limits

Toamna intr-un ABC

Iubesc toamna cu toate cele 5 simturi.

  • Vizual – in acest anotimp se pare ca al de sus s-a jucat puternic cu photoshop-ul
  • Auditiv – fosnetul frunzelor cazute pe pamant e de departe una dintre cele mai bune piese de chill-out music
  • Olfactiv – miroase o gutuie si apoi mai discutam
  • Gustativ – aici strugurii isi aduc aportul in toate formele lor de prelucrare: intregi, must, vinut
  • Tactil – imi place trecerea de la flufluurile de vara cand parca merg goala pe strada la haine mai consistente pe care sa le simt cum trebuie pe mine

Dar mai mult o iubesc pentru ca precede iarna. Iarna o ador. Sa iti zic de ce?

toamna-in-auriu

“Oricine trebuie sa gaseasca timp sa observe frunzele in vant” Elizabeth LawrenceRead More »Toamna intr-un ABC

Din lumea celor care nu cuvanta

Miercurea fara cuvinte si lumea celor care nu cuvanta, asta am pregatit astazi. Totusi nu ma pot abtine sa nu scriu cateva vorbulite, ma inspira natura.

Frumusetea se ascunde in cele mai nebanuite locuri. Coji scorojite de copaci, covoare de paie uscate, pietre reci si dure, toate iti pot oferi ceva placut retinei. Lumea celor care nu cuvanta e cea care face lumea noastra, a cuvantatorilor, mai frumoasa. Inima sa vezi e tot ce trebuie sa ai.

ciuperci-aurii

Auriu cu PalarieRead More »Din lumea celor care nu cuvanta

Soveja, flori de toamna si file de istorie

Ca-mi promovez mereu satul bunicilor e bine stiut. Toamna trecuta pe vremea aceasta povesteam cu dor in piept de el. A fost sa fie povestea mea de suflet desi putine cuvinte a mai avut. Fie vorba intre noi si patru pereti goi nici cu istorisirea emisa in lumea cea mare nu mi-e rusine deloc. Cum toamna a revenit draga de ea, cu tot cu ploile reumatice dragele de ele, m-am gandit si eu draga de mine sa revin cu o istorioara sovejeana.

Se spunea ca intr-o zi cu soare lipsa si cu doua dimineti o Andree plina de impuls fotografic (ceea ce nu o caracterizeaza defel) isi scotea din masina piciorusul delicat incaltat intr-un condur cu talpa Vibram calcand fix intr-o balta maloasa. Detalii demne de muritorii de rand fapt pentru care nu insist.Read More »Soveja, flori de toamna si file de istorie