Revelion 2012 la Cabana Negoiu

Porumbacu de Sus. 30 decembrie 2011. Frig si nu prea. Bucurosi de revedere ne reunim cu prietenii din Cluj urmand ca la cabana Negoiu sa ne intalnim si cu un grup din Iasi. Bagajele se urca impreuna cu propritarii in camioneta domnului Nicodim, cel cu care am mers si in vara lui 2008 cand am plecat in cucerirea Negoiului. Aleg, ca si acum patru ani, sa merg in cabina cu dom’ sofer. Diferenta este ca acum mergem pe ziua, este zapada si dom’ sofer este putin mai surd. Mi-am dat seama rapid ca nu trebuie sa-l mai intreb nimic deoarece la orice intrebare se intorcea spre mine cu tot cu volanul: ce, ce? Si nu intotdeauna curba era in dreapta.

revelion-negoiu-urcare-1Read More »Revelion 2012 la Cabana Negoiu

Toamna intr-un ABC

Iubesc toamna cu toate cele 5 simturi.

  • Vizual – in acest anotimp se pare ca al de sus s-a jucat puternic cu photoshop-ul
  • Auditiv – fosnetul frunzelor cazute pe pamant e de departe una dintre cele mai bune piese de chill-out music
  • Olfactiv – miroase o gutuie si apoi mai discutam
  • Gustativ – aici strugurii isi aduc aportul in toate formele lor de prelucrare: intregi, must, vinut
  • Tactil – imi place trecerea de la flufluurile de vara cand parca merg goala pe strada la haine mai consistente pe care sa le simt cum trebuie pe mine

Dar mai mult o iubesc pentru ca precede iarna. Iarna o ador. Sa iti zic de ce?

toamna-in-auriu

“Oricine trebuie sa gaseasca timp sa observe frunzele in vant” Elizabeth LawrenceRead More »Toamna intr-un ABC

Din lumea celor care nu cuvanta

Miercurea fara cuvinte si lumea celor care nu cuvanta, asta am pregatit astazi. Totusi nu ma pot abtine sa nu scriu cateva vorbulite, ma inspira natura.

Frumusetea se ascunde in cele mai nebanuite locuri. Coji scorojite de copaci, covoare de paie uscate, pietre reci si dure, toate iti pot oferi ceva placut retinei. Lumea celor care nu cuvanta e cea care face lumea noastra, a cuvantatorilor, mai frumoasa. Inima sa vezi e tot ce trebuie sa ai.

ciuperci-aurii

Auriu cu PalarieRead More »Din lumea celor care nu cuvanta

Soveja, flori de toamna si file de istorie

Ca-mi promovez mereu satul bunicilor e bine stiut. Toamna trecuta pe vremea aceasta povesteam cu dor in piept de el. A fost sa fie povestea mea de suflet desi putine cuvinte a mai avut. Fie vorba intre noi si patru pereti goi nici cu istorisirea emisa in lumea cea mare nu mi-e rusine deloc. Cum toamna a revenit draga de ea, cu tot cu ploile reumatice dragele de ele, m-am gandit si eu draga de mine sa revin cu o istorioara sovejeana.

Se spunea ca intr-o zi cu soare lipsa si cu doua dimineti o Andree plina de impuls fotografic (ceea ce nu o caracterizeaza defel) isi scotea din masina piciorusul delicat incaltat intr-un condur cu talpa Vibram calcand fix intr-o balta maloasa. Detalii demne de muritorii de rand fapt pentru care nu insist.Read More »Soveja, flori de toamna si file de istorie

Pasiuni de CV. Muzica, lectura, calatorii

Curioasa din fire, dar nu tot timpu’, am cautat azi pe gugle despre curriculum vitae si importanta rubricii hobby / pasiuni in siviu (CV). E groasa rau treaba. Nu mai poti sa zici muzica, lectura, calatorii ca e fumata pana la muc. Toti catindatii aia scrie. Mai bine lasi rubrica necompletata. Sari mai repede in ochii lu’ human resources. Uai, am ceva in ochi. Ia uite mah, unu’ care n-are pasiuni.

Acu’ cine sunt eu sa zic ca-mi place muzica… rock. Ca nu stiu multe despre dansa. Mai ascult si eu un Doors, un Purple, un Zeppelin sau chiar un amarat de Maiden.

De lectura nu-ndraznesc sa precizez ca ma ia lumea peste picior cand ma intreaba de Dostoievski. Muuulte carti incepute si neterminate am la vechimea mea. Ca tot vorbeam de marele Dosto’ mai devreme Demonii e la categoria inceputa de 5-6 ori dar n-am ajuns mai mult de pagina 50. Dar pe alea stii cum le stiu? Pe de rost! Extemporal poti sa-mi dai.Read More »Pasiuni de CV. Muzica, lectura, calatorii

Fasole cu ciolan. Sceneta. Amintiri din Buila Vanturarita

Seara de dinaintea traseului am petrecut-o la foc de tabara, cu mancare gatita la ceaun pentru tot plutonul. Meniul pentru urmatoarea seara era o propunere culinara indecenta, ii simteam aromele in nari. “… nitica fasole cu ciolan (au fost carnaciori de fapt dar mi-am imaginat eu ciolan) la ceaun, langa avem mamaliguta, muraturi si daca nu va saturati o sa mai fie …”. Tot ce trebuia era sa ne intoarcem teferi de pe munte.

Cu zorii in gene ne trezim. O cafeluta, ultimele discutii si plecam. Despre cum au decurs ostilitatile pot spune doar: tura din Buila Vanturarita a fost o iesire pentru o viata intreaga. Un fel de shaorma cu de toate, gustoasa dar greu de digerat.Read More »Fasole cu ciolan. Sceneta. Amintiri din Buila Vanturarita