Asociatia Montana Carpati

Ultima zi de remarcare sau ziua cu “armaghedonu” de la Prejba

De obicei, la munte, ziua începe mult prea devreme pentru mine. Dimineaţa lui 18 august 2013 n-a ieşit din tipare. Liniştea Prejbei s-a terminat vremelnic. Un meteorit ce i-a luat prin surprindere până şi pe cei  de la NASA a căzut pe podeaua cabanei, încercând probabil să se adăpostească în groapa de dedesubt. Din fericire pentru el a întâmpinat rezistenţă şi nu s-a scufundat mai mult decât era cazul.

Mă ridic la 90 grade instantaneu întrebându-mă ce mi se întâmplă, ce ne-a lovit planeta. O să supravieţuim oare cataclismului? Dezlipesc genele şi văd cometa. Cam ofilită şi se ţinea de şale. Pablo hotărâse să coboare din pat pe calea cea mai scurtă dar şi cea mai dureroasă. Mă asigur că e în regulă, că nu şi-a rupt nimic şi adorm buştean. Era în jur de 5-6 dimineaţa, nu meritam a fi trezită nici dacă bătea armaghedonu’ la uşă.Read More »Ultima zi de remarcare sau ziua cu “armaghedonu” de la Prejba

Cei mai frumosi munti din Univers

Tocmai ce am (re)văzut un filmuleţ. Lunguţ. Nu suficient cât să plictisească dar suficient cât să dea de gândit. Iar la sfârşitul lui am concluzionat.

Carpaţii noştri merită nu numai muzica lui Enescu! De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu merită nimic. Lor li se datorează totul. Sunt cei mai frumoşi munţi din Univers pentru că nu s-au descoperit alţii mai dihai ca ei şi bineînţeles pentru că sunt ai mei. Şi ai noştri.Read More »Cei mai frumosi munti din Univers

Fricile montaniardului, analiza pe caz. De data asta prin Padinile Frumoase.

  • by

Mie pe munte cel mai mult mi-e frică de fulgere şi de urs, dar mai mult de fulgere. Faţa care a văzut trăsnetul este edificatoare zic eu. Click pe link.

piatra-craiului-nordica-01

Revenind la titlul articolului subiectul analizat sunt EU, altul mai bun nu am găsit. Poate pentru că am şi multe temeri în special pe munte. Atât de multe că în viaţa de zi cu zi nu mai am loc de altele. La asfalt sunt Duncan MacLeod. Ar fi: frica de urs, de fulger, de întuneric, de mers în număr restrâns, de dormit la cort, de pasaje expuse. În plus simt că am fobia lanţurilor – cum le văd atârnând pe perete cum mă apucă bâzâitul. Dar mă tratez prin expunere repetată la sursa temerii. Dacă nu iese tratamentul mai capăt şi altele eventually sau le cronicizez pe cele existente. Noi să fim sănătoşi şi la înălţimi voioşi.Read More »Fricile montaniardului, analiza pe caz. De data asta prin Padinile Frumoase.

Little talks OFF. Mountain sound ON. OFF monsters and men.

Vineri seară. Farurile taie cerneala nopţii. Retina suferă până la lacrimi. Casc de aproape mi se dislocă fălcile. Doamne’ feri să nu adorm cu capul pe umărul şoferului. Halal copilot. Mă activez de parcă mi s-ar fi pus un pumn de pioneze sub fund pe partea de final aproape de ieşirea din DN (?). Acolo calea noastră trage dreapta spre Peştera. Clipind des şi oarecum nedumerită încerc să recunosc drumul pe care îl parcursesem cu alte ocazii doar ziua. Noaptea perspectiva e alta sau mai mult nu este.

culinara-21

Prejba Voinesita, remarcare muntii Lotrului. Adrenalina cu ciobanesti si cina festiva la stana

De obicei, la munte, ziua începe mult prea devreme pentru mine. Şi degeaba. Egoistă din fire renunţ la frumuseţile răsăritului pentru câteva minute spre jumătăţi de oră de somn. Păcat că alţii nu renunţă şi nici nu îşi aud ceasul când sună. Aşa că eu deşi nu doresc a admira răsăritul de la ora 5 – 6 dimineaţa mă trezesc, zgâlţâi inculpaţii şi mă culc la loc bombănind.

remarcare-lotrului-prejba-voinesita-03

Dimineaţa lui 17 august 2013 n-a ieşit din tipare. Liniştea Prejbei s-a terminat vremelnic cu coate date fix în coaste fotografului din dreapta întrebându-mă unde am greşit aşa în general. Că în particular îmi ştiu erorile. Am aţipit instant după sfârşirea croşeului şi am deschis ochii când soarele ar fi trebuit să fie de o suliţă pe cer doar că era cam înnorat şi vârful suliţei puţin cam bont.Read More »Prejba Voinesita, remarcare muntii Lotrului. Adrenalina cu ciobanesti si cina festiva la stana

Despre voluntariat numai de bine!

Munţii Lotrului sunt pe cât de sălbateci pe atât de neumblaţi de turişti. Logic. Potenţial turistic au, mai prost cu infrastructura. Pe mari porţiuni traseele nu sunt întreţinute, ca să nu zic inexistente. Munca a fost din plin pentru voluntari. Până la remarcarea / refacerea propriu-zisă traseului au fost zile întregi de recunoaştere, s-a orbecăit căutând drumul cel drept sau în coturi… pe unde duce poteca.

remarcare-lotrului-prejba-voinesita-43

Cel mai fain era prin păşuni, poieni, pajişti, adicătelea câmp deschis unde dezorientarea era mai mare decât dacă s-ar fi schimbat polii magnetici ai pământului. Read More »Despre voluntariat numai de bine!