Muntii Fagaras trasee

Nerlingeeeer, da’ ce fata ai!

O faţă nouă, vă zic eu. De chirurgia estetică s-a ocupat Asociaţia Montana Carpaţi în colaborare cu Serviciul Public Salvamont Argeş, o nouă etapă a programului „Voluntar în Carpaţi”. Munca efectivă a constat în transportul materialelor de construcţie (nisip, ciment, unelte şi voluntarii cu tot cu ele) de la cabana Capra până la monument, refacerea acestuia şi serbarea zilei de naştere a lu’ Mitză ca premiu în caz de comportament exemplar. Vă daţi seama ce sârguincioşi am fost?

nerlinger-refacere-fagaras-38Read More »Nerlingeeeer, da’ ce fata ai!

Remarcare Negoiu cu Voluntarii Sufletzelle

Oooofff dacă aţi şti cum am pierdut eu trenul şi am alergat după al doilea şi până la urmă am întâlnit Voluntarii din Carpaţi şi ne-a plouat şi am cărat pe noi şi pe provizii de la cariere până sus la cabana Negoiu şi am coborât a doua zi după scripturile lu’ Florin şi iar am cărat provizii de data asta în vopseluri şi a început remarcarea şiiiiiii… m-am întors acasă prea devreme. Spor la treburi! Ne vedem la următoarea!

remarcare-negoiu-01

Nu mă ţine vara deloc la şes, mă mănâncă tălpile grav şi nu de la ciuperca piciorului. Ştirile remarcărilor şi turelor de peste tot din Carpaţi bocancul curat nu mi-l lasă. Read More »Remarcare Negoiu cu Voluntarii Sufletzelle

Cabana Suru, mii de metri cubi de apa si raspunsuri la intrebari existentiale

“Ce bine că pământul

se-nvârte lin mereu

şi nu se varsă apă,

şi-n hău n-alunec eu”

fagaras-cabana-suru-01

Evenimentele contradictorii pe care le-am trăit în ultima perioadă (nu ştiu dacă s-au terminat sau doar au luat o pauză pascală) m-au determinat să aleg o tură anume într-un loc anume cu oameni anume. Aveam chef de socializare dar nu cu oameni care-mi ştiu problemele, păsurile sau fericirile aşa că un week-end cu 11 muntomani pe care nu îi cunoşteam suna fantastic, mai ales că urma să urcăm în Read More »Cabana Suru, mii de metri cubi de apa si raspunsuri la intrebari existentiale

Revelion 2012 la Cabana Negoiu

Porumbacu de Sus. 30 decembrie 2011. Frig si nu prea. Bucurosi de revedere ne reunim cu prietenii din Cluj urmand ca la cabana Negoiu sa ne intalnim si cu un grup din Iasi. Bagajele se urca impreuna cu propritarii in camioneta domnului Nicodim, cel cu care am mers si in vara lui 2008 cand am plecat in cucerirea Negoiului. Aleg, ca si acum patru ani, sa merg in cabina cu dom’ sofer. Diferenta este ca acum mergem pe ziua, este zapada si dom’ sofer este putin mai surd. Mi-am dat seama rapid ca nu trebuie sa-l mai intreb nimic deoarece la orice intrebare se intorcea spre mine cu tot cu volanul: ce, ce? Si nu intotdeauna curba era in dreapta.

revelion-negoiu-urcare-1Read More »Revelion 2012 la Cabana Negoiu

Fabule si viscol pe timp de canicula. Defragmentarea sistemului nervos central

Focurile iadului ultimelor zile a declansat ganduri contradictorii in creierii mei dezhidratati. Ele au ca efect actiuni pe care le-as cataloga ciudate desi ciudatenia o poti considera normalitate la multi membri ai speciei noastre si nu numai. Clar am nevoie de o defragmentare a sistemului nervos central, adica un concediu.

Cand ma ia cu arsita, cand cu frisoane. De doua minute stranut si trimit in eter injurii catre aparatul de aer conditionat. Apa-i cand prea rece cand prea calda. Despre bere nu zic nimic, e bine ca e. Inghetata imi place inghetata sa fie, sa rontai din ea precum soricelul. Apoi merge si un ceai verde fierbinte. Si o fasole cu ciolan asortata cu castraveti in otet. Cam asta a fost meniul. Apoi m-am asortat cu buda juma’ de noapte de la combinatiile facute.  Read More »Fabule si viscol pe timp de canicula. Defragmentarea sistemului nervos central

Barcaciu, martie 2008 – aniversari de Alpineti

  • by

Poiana Neamtului. Orele 22.00, aproape trecute fix.  Pornim in traseu. Imi aduc aminte de parca s-ar fi intamplat ieri: emotia revederii dar si al primei intalniri, mirosul reavan al pamantului de care m-am apropiat vertiginous de cateva ori, lumina lunii ce dadea noroiului un aer glossy, rateul intrarii in traseu, prima urcare la frontala si multe alte prime dati pe care le voi relata in continuare.

Eram in jur de 20 de persoane. Unii au luat-o de-a dreptu-n sus prin padure, altii catinel catinel pe poteca. Luna mangaia cu razele ei zapada, scantei argintii ne inconjurau. Parca eram in tara lui Walt Disney. Inaintam tacute, cu frontalele inchise. Nu avem nevoie de ele, astrul noptii isi facea treaba bine. Auzeam in departare hei-rupistii din primul flanc. Haihooo, haihooo, suntem pitici mistooo… In rest, tacere. Nu stiu cum s-a intamplat dar la un moment dat am ramas doar doua mergand tandem printre troiene. Din cand in cand ne insotea si vantul ce adia printre brazii cu ramuri incarcate de zapada. Din cand in cand se scuturau de greutate. Zgomotul ne facea sa intoarcem circumspect privirea si sa ne ascutim auzul. Era cam straniu.Read More »Barcaciu, martie 2008 – aniversari de Alpineti