Povesti de Iarna

Magura Codlei, Everestul Persanilor. Bonus – Cetatea Neagra.

Viaţa privită doar în alb şi negru mi se pare tăioasă, fără speranţe şi fără viitor. Ca o partidă de şah la care intuieşti mişcarea adversarului şi e evident că partidă se va termina cu un mat pentru o parte sau şi mai trist cu o remiză. Totul depinde de mutări.

magura-codlei-si-cetatea-neagra-08Au fost momente în care alb negrul cuiva m-a rănit deoarece nu i-am înţeles incapacitatea de a vedea gri-ul când el există acolo între cele două non-culori, infinite nuanţe pe care le percepem funcţie de disponibilitatea sau dorinţa noastră. C-aşa-i în tenis. Şi aşa e şi-n viaţă. Dar ce să fac dacă mie nu mi-a plăcut niciodată jocul de şah deşi îi ştiu mutările şi regulile de bază. Introducerea nu are mare legătură cu cuprinsul dar pot zice că a fost cu efecte cromatice tura. Nuanţele mele de gri pot fi oricând puse în evidenţă de alte culori atent alese funcţie de circumstanţe şi inspiraţia fotografului.Read More »Magura Codlei, Everestul Persanilor. Bonus – Cetatea Neagra.

Revelion pe Valea Dobrei, Cindrel

  • by

Vara abia aciuată pe meleagurile noastre mi-a făcut mare dor de iarna mult iubită, de fulgii de nea, de viscol chiar, de aerul rece ce îngheaţă nările şi-l simţi până-n plămâni, de zăpadă ce scârţâie sub vibram, de parazăpezile ce-mi dau senzaţia că am picioarele mai lungi, etc… Dorul mă mistuie cu fiecare grad ce creşte-n termometru. Vorba unui prieten:  “ce să-ţi fac dacă eşti născută la copcă”.

Speaking of iarnă, vă las cu câteva poze şi mai puţine cuvinte că nu-mi aduc aminte prea multe de atunci, a trecut ceva vreme. Sunt realizate de revelion, trecerea din 2007 spre 2008. Am petrecut cu o gaşcă de montaniarzi la o căsuţă pe Valea Dobrei, în munţii Cindrel.

cindrel-valea-dobrei-revelion-24Read More »Revelion pe Valea Dobrei, Cindrel

Varful Cindrel de Ziua Romaniei

Nu ştiu la alţii cum stă treaba dar la mine cu 30 noiembrie începe an de an sezonul sărbătorilor. Onomastica lu’ SeFe Andrei, Ziua tuturor românilor, Moş Nicolae (îmi lustruiesc ghetuţele chiar şi în zilele când sunt singură şi tristă), Crăciunul, Ziua Mea (29 decembrie – cea mai deosebită zi din an) şi Revelionul. Urmează Vasile, o zi de naştere,  Ioni şi anioni plus încă o zi de naştere pe 8 ianuarie. Şiragul licoros ajunge la ultima mărgica odată cu ziua lu’ mama pe 13 ianuarie. Bineeee, recunosc. Urmează şi 25, 26 ianuarie alte minunate zile de naştere. Continui?

Prima din lungul şir, seara onomastică, mă prinde vorbind la telefon şi cinstindu-mi numele cum se cuvine. Cum după orele 24.00 trecute fix se termină sfinţenia am mutat motivul sărbătorii, că deh fără motiv nu petrecem…  Deeeeeci, dacă pentru ziua mea nu mai vreţi (puteţi) atunci pentru ziua tuturor românilor. Şi tot aşa până la ultimul ninja, adică eu. Mă retrag în glorie pentru că nu mai aveam cu cine să combat, a doua zi trebuia să fiu pe traseu proaspătă ca o brânduşă dar cireaşa de pe tort era promisiunea făcută tatălui meu că ajung pe Cindrel moartă coaptă. Iar traseul îl estimasem cam la 10 ore(?) dus întors, adică nu era chiar o plimbare în parc.Read More »Varful Cindrel de Ziua Romaniei

Revelion Curmatura, Piatra Craiului

Bucuresti. Gara de Nord. 30 decembrie 2012. Orele 09.40 trecute fix. 10 grade cu minus in termometre. Masor cu atentie maxima gresia din gara, cine stie ce descopar. Topai de pe un picior pe celalalt. Nu-mi simt degetelele de la picioare iar cele de la maini ingheata pe o sticla de 2 litri cu apa plata. Nu gasesc manusile. Trenul pare ca ar vrea sa se gareze in ultimul moment, sa ne fragezim in asteptarea lui. N-avem locuri dar ce mai conteaza. Deseara o sa ma lafai in paturi moi la cabana, caldura sobei o sa ma moleseasca daca nu reuseste altceva intre timp, o sa dardai in drum spre buda sperand sa nu alunec, o sa-mi doresc un dus mai mult ca sigur la un moment dat, apa “oparita” de izvor va da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, cu putin noroc de vreme buna ajung si pe creasta… Un nou revelion la altitudine incepe, de data asta in Piatra Craiului, la Cabana Curmatura – 1470m.

revelion-curmatura-piatra-craiului-36

Read More »Revelion Curmatura, Piatra Craiului

Padina, cu soarele in fata. Robin, tu esti?

Incerc sa deschid pleoapele dar imi dau lacrimile. Soarele in combinatie cu zapada dauneaza grav vederii. O simt pe propria mea retina, nu ca mi-ar fi spus-o nenea doctorul cand eram mica si nu vedeam Serbarile Zapezii la Izvorul Muresului.  Scormon in capacul rucsacului. Sa fi uitat chiar ochelarii de soare acasa? Imposibil. In 99% din cazuri sunt primii pusi in rucsac alaturi de frontala si de genunchiere. Gata, i-am gasit. Ce bine.

Suntem la Cota 2000 Sinaia, aproape de baza Salvamont. Alexandra, de fapt Cristi din ce imi aduc aminte,  isi lasa scrisoarea in usa casutei rosii si cochete.  Coboram pe marginea partiei de schi cea numerotata optimist 13 uitandu-ne la telescaunele care parca stau si atunci cand merg. Sau poate chiar nu circula deoarece nu vad picior de schior pe partie. Leaota ne saluta din departare. Strunga Mare, Cheile Horoabei si chiar iubitul meu Drum al Granicerului sunt clare in fata noastra. Frumoasa anatomie a Bucegilor, partea vestica.Read More »Padina, cu soarele in fata. Robin, tu esti?