Voluntariat montan

Trasee redeschise in Masivul Fagaras, zonele Urlea, Sambata de Sus si Sebes

  • by

In perioada 25 iulie – 10 august 2014, Asociaţia Montană Carpaţi a organizat în colaborare cu serviciul Salvamont Victoria şi Asociaţia „SOS Ţara Făgăraşului” o nouă etapă a programului „Voluntar în Carpaţi 2014”, de data aceasta în Munţii Făgăraş – zonele Urlea, Sâmbăta de Sus şi Sebeş. Munca efectivă a constat în revopsirea marcajelor, îndepărtarea obstacolelor de pe poteci şi montarea unor stâlpi şi săgeţi indicatoare.

Fosta cabana Urlea

 Fosta cabană Urlea. Autor foto: Alexandra Enescu

Au fost remarcate traseele:

Remarcare in Ciucas, printre rhododendroni. Nu degeaba Muntelui Rosu i se zice Muntele Rosu.

De obicei cand se intampla cele povestite mai jos e dimineata zilei de luni, orele 06.30 trecut fix. Cocosul din telefon racneste apocaliptic stresand timpanele şi stricându-mi visele roz, cu rhododendroni. Imi incerc fortele in timp ce ma ridic cu greu din pat. E moale, asternuturile sunt curate si miros a mine. Pun talpile in pamant, adica pe covorul plusat si crem. Sunt umflate si nu suporta atingerea podelei. Calc cu grija, cine stie de ce ma pot lovi. Ajung la telefon si ii sting urletele. Ma asez pe scaun si incerc sa ma dezmeticesc. Merge o cafea. Dar sa ma mai intind putin inainte. Nu dureaza mult pana cocosul atinge iar decibeli de nesuportat, talpile umflate iar ating covorul, iar sting durerea orologiului, iar in pat??? Mai bine nu, hai la cafea.

Capul imi e umflat si mare si se intreaba daca ala dintre urechi e acolo si stie macar cum il cheama. In timp ce caut ibricul, zaharul si cafeaua ma gandesc cu incetinitorul la ce voi imbraca. Aleg de fiecare data ceva costumatie lejera, sporty spice, in conformitate cu incaltamintea care sigur va fi comoda si foarte larga, ca sa incapa talpile in ea. Calc ca pe ace si imi transfer lucrurile dintr-o geanta in alta. Telefoane, acte, legitimatii. In drum spre baie ocolesc rucsacul pe jumatate desfacut, ma lovesc de betele de trekking, ma impiedic de bocanci si alte chestiuni de obicei dureroase pentru talpi. Despre care deja am precizat ca sunt umflate. Tot cu incetinitorul ma spal pe fata si ridic privirea sa ma admir in oglinda. Lucru nu neaparat admirabil. Parul imi e valvoi, lucru cert ca am adormit cu el ud. Macar am avut puterea sa il spal tarziu in noapte. In timp ce incerc sa imi linistesc meteoritul din freza suflu in cafea si ma uit cu jind la pat. De ce nu mi-am luat eu o zi libera oare?

Ciucas remarcare Chirusca Curmatura Stanei Boncuta (11)Read More »Remarcare in Ciucas, printre rhododendroni. Nu degeaba Muntelui Rosu i se zice Muntele Rosu.

Prejba a ramas in urma … si in inimi

Sau poate mai mult în inimi decât în urmă. Viitorul ne va spune mai multe. Dincolo de statistici, de trasee remarcate sau corectate, de număr de stâlpi plantaţi, de kilograme de vopsea folosite, de pensule, topoare, macete, răngi şi număr fix de voluntari destoinici sau mai adormiţi, de frigul îndurat noaptea în cort sau pe lângă, de cântece la foc de tabără, de fumul focului de tabără, de “tutoaie”, de şoriceii prea curioşi de la cabană, de ameninţarea ploii, de cafele cu gust de tăciune, de articole şi reportaje tv, dincolo de multe şi de munte… a rămas în urmă regretul că zilele s-au scurs prea repede, că muntele e prea frumos şi prea departe (câteodată), că nu am putut să ne împărtăşim unul altuia prea multe. Ne-am despărţit cu promisiunea că ne vom revedea cât de curând. Promisiune făcută muntelui dar şi fiecăruia dintre noi, cei care i-am bătut cărările.

Prejba 2014 remarcare (08)

23-25 mai 2014, remarcare AMC în munţii Lotrului.Read More »Prejba a ramas in urma … si in inimi

Ultima zi de remarcare sau ziua cu “armaghedonu” de la Prejba

De obicei, la munte, ziua începe mult prea devreme pentru mine. Dimineaţa lui 18 august 2013 n-a ieşit din tipare. Liniştea Prejbei s-a terminat vremelnic. Un meteorit ce i-a luat prin surprindere până şi pe cei  de la NASA a căzut pe podeaua cabanei, încercând probabil să se adăpostească în groapa de dedesubt. Din fericire pentru el a întâmpinat rezistenţă şi nu s-a scufundat mai mult decât era cazul.

Mă ridic la 90 grade instantaneu întrebându-mă ce mi se întâmplă, ce ne-a lovit planeta. O să supravieţuim oare cataclismului? Dezlipesc genele şi văd cometa. Cam ofilită şi se ţinea de şale. Pablo hotărâse să coboare din pat pe calea cea mai scurtă dar şi cea mai dureroasă. Mă asigur că e în regulă, că nu şi-a rupt nimic şi adorm buştean. Era în jur de 5-6 dimineaţa, nu meritam a fi trezită nici dacă bătea armaghedonu’ la uşă.Read More »Ultima zi de remarcare sau ziua cu “armaghedonu” de la Prejba

Cei mai frumosi munti din Univers

Tocmai ce am (re)văzut un filmuleţ. Lunguţ. Nu suficient cât să plictisească dar suficient cât să dea de gândit. Iar la sfârşitul lui am concluzionat.

Carpaţii noştri merită nu numai muzica lui Enescu! De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu merită nimic. Lor li se datorează totul. Sunt cei mai frumoşi munţi din Univers pentru că nu s-au descoperit alţii mai dihai ca ei şi bineînţeles pentru că sunt ai mei. Şi ai noştri.Read More »Cei mai frumosi munti din Univers