Din muntii mei

Magura Codlei, Everestul Persanilor. Bonus – Cetatea Neagra.

Viaţa privită doar în alb şi negru mi se pare tăioasă, fără speranţe şi fără viitor. Ca o partidă de şah la care intuieşti mişcarea adversarului şi e evident că partidă se va termina cu un mat pentru o parte sau şi mai trist cu o remiză. Totul depinde de mutări.

magura-codlei-si-cetatea-neagra-08Au fost momente în care alb negrul cuiva m-a rănit deoarece nu i-am înţeles incapacitatea de a vedea gri-ul când el există acolo între cele două non-culori, infinite nuanţe pe care le percepem funcţie de disponibilitatea sau dorinţa noastră. C-aşa-i în tenis. Şi aşa e şi-n viaţă. Dar ce să fac dacă mie nu mi-a plăcut niciodată jocul de şah deşi îi ştiu mutările şi regulile de bază. Introducerea nu are mare legătură cu cuprinsul dar pot zice că a fost cu efecte cromatice tura. Nuanţele mele de gri pot fi oricând puse în evidenţă de alte culori atent alese funcţie de circumstanţe şi inspiraţia fotografului.Read More »Magura Codlei, Everestul Persanilor. Bonus – Cetatea Neagra.

Cuvintele nu sunt doar cuvinte, decat atunci cand viata iti confirma asta

De-a lungul existenţei am cunoscut mulţi oameni. Unii au rămas în peisaj mai mult alţii mai puţin. Sau poate eu am rămas mai mult sau mai puţin în peisajul lor. Funcţie de circumstanţe sau de alegeri. Mi-i aduc aminte. Bineînţeles, pe unii mai mult pe alţii mai puţin. În schimb vorbele lor câteodată au reuşit să mă marcheze şi să le închid într-un colţişor de memorie în care mai scotocesc din când în când.Read More »Cuvintele nu sunt doar cuvinte, decat atunci cand viata iti confirma asta

Prejba Voinesita, remarcare muntii Lotrului. Adrenalina cu ciobanesti si cina festiva la stana

De obicei, la munte, ziua începe mult prea devreme pentru mine. Şi degeaba. Egoistă din fire renunţ la frumuseţile răsăritului pentru câteva minute spre jumătăţi de oră de somn. Păcat că alţii nu renunţă şi nici nu îşi aud ceasul când sună. Aşa că eu deşi nu doresc a admira răsăritul de la ora 5 – 6 dimineaţa mă trezesc, zgâlţâi inculpaţii şi mă culc la loc bombănind.

remarcare-lotrului-prejba-voinesita-03

Dimineaţa lui 17 august 2013 n-a ieşit din tipare. Liniştea Prejbei s-a terminat vremelnic cu coate date fix în coaste fotografului din dreapta întrebându-mă unde am greşit aşa în general. Că în particular îmi ştiu erorile. Am aţipit instant după sfârşirea croşeului şi am deschis ochii când soarele ar fi trebuit să fie de o suliţă pe cer doar că era cam înnorat şi vârful suliţei puţin cam bont.Read More »Prejba Voinesita, remarcare muntii Lotrului. Adrenalina cu ciobanesti si cina festiva la stana

Despre voluntariat numai de bine!

Munţii Lotrului sunt pe cât de sălbateci pe atât de neumblaţi de turişti. Logic. Potenţial turistic au, mai prost cu infrastructura. Pe mari porţiuni traseele nu sunt întreţinute, ca să nu zic inexistente. Munca a fost din plin pentru voluntari. Până la remarcarea / refacerea propriu-zisă traseului au fost zile întregi de recunoaştere, s-a orbecăit căutând drumul cel drept sau în coturi… pe unde duce poteca.

remarcare-lotrului-prejba-voinesita-43

Cel mai fain era prin păşuni, poieni, pajişti, adicătelea câmp deschis unde dezorientarea era mai mare decât dacă s-ar fi schimbat polii magnetici ai pământului. Read More »Despre voluntariat numai de bine!

Oameni, intalniri, Carpati & Sparkling Angels

  • by

Ar fi trebuit să fie o zi frumoasă. La capătul drumului mă aştepta ceva la care visam. Ceva doar al meu pentru că doar eu îl percep aşa. Alţii poate altfel dar părerea lor nu contează, cel puţin nu în acest caz.

suru-zi-1-6

Apus la Cabana Suru

Se întunecase bine şi mai aveam aproape o oră de mers. Ne-am oprit să scoatem frontalele, cei care aveau. A mea era lipsă la apel, undeva pusă bine la ultima căderea a siguranţelor în garsoniera răsăritului de soare. Cealaltă Andree se dovedeşte milostivă şi îmi împrumută luminătoarea ei. Preferă să meargă fără şi nu poate decât să mă bucure hotărârea ei.Read More »Oameni, intalniri, Carpati & Sparkling Angels

Si-am plecat sa “cucerim” Diana

  • by

Acolo e “Degetul lui Anghelide”. Ăla mare sau ăla mic? întreb nevinovată. Mai multe perechi de ochi se întorc mustrătoare dar când văd emitentul întrebării încep să aibă sclipiri zâmbăreţe. Noroc că mă ajută faţa, ce să zic mai mult.

Las în spate trupă de cercetaşi cu urechile ciulite la explicaţiile lui Mugurel şi ochii îndreptaţi spre peretele alb cu vinişoare verzi al Craiului. Greu se mai urcă dealul după o seară de distracţie. M-a obosit mai rău dansul cu domnul Ninel decât tot traseul de sâmbătă. Din păcate nici paşii nu i-am învăţat.Read More »Si-am plecat sa “cucerim” Diana

Muntii Lotrului. Banda albastra de la Talmacel spre Prejba. Despre zilele in care scapi de griji.

Munţii Lotrului erau de mult pe wish list. Tura de recunoaştere (evaluare a traseelor) din iulie am ratat-o la mustaţă. Nu era cuviincios să ratez şi remarcarea, parte a programului “Voluntar in Carpaţi” al Asociaţiei Montane Carpaţi. Înainte de a-mi povesti impresiile dau cuvântul şefului de trib, Florin, dar şi unor voluntari mai puţin sfioşi – Emi şi Pablo.

lotrului-prejba-talmacel-3

Într-o săptămână de muncă 17 voluntari au dat gata câteva obiective: