Din muntii mei

Revelion pe Valea Dobrei, Cindrel

  • by

Vara abia aciuată pe meleagurile noastre mi-a făcut mare dor de iarna mult iubită, de fulgii de nea, de viscol chiar, de aerul rece ce îngheaţă nările şi-l simţi până-n plămâni, de zăpadă ce scârţâie sub vibram, de parazăpezile ce-mi dau senzaţia că am picioarele mai lungi, etc… Dorul mă mistuie cu fiecare grad ce creşte-n termometru. Vorba unui prieten:  “ce să-ţi fac dacă eşti născută la copcă”.

Speaking of iarnă, vă las cu câteva poze şi mai puţine cuvinte că nu-mi aduc aminte prea multe de atunci, a trecut ceva vreme. Sunt realizate de revelion, trecerea din 2007 spre 2008. Am petrecut cu o gaşcă de montaniarzi la o căsuţă pe Valea Dobrei, în munţii Cindrel.

cindrel-valea-dobrei-revelion-24Read More »Revelion pe Valea Dobrei, Cindrel

Leaota, Cioara si Vanatoarea de mistreti. Pac, pac!

Oooh, Leaota! Tu Leaota! Minunată culme! Când voi ajunge pe tine oare? A treia încercare o fi cu noroc? Că asta povestită mai jos a dat cu virgulă, a tras dreapta spre Vârful Cioara. Doamne ajută să nu ajung într-o adaptare la Loto 6 din 49, gen DOAR a sasea-i norocoasă. Măcar sunt perseverentă. Sau joc la noroc.

leaota-cioara-01

Dis de dimineaţa pe lângă Dâmboviţa. Munţomanului îi stă bine matinal, dar doar când pleacă spre înălţimi!

Read More »Leaota, Cioara si Vanatoarea de mistreti. Pac, pac!

Bucegi, Bucsoiu, Brana Caprelor, Malaiesti, drumul Take Ionescu

Bucşoiu. 2492m. Unul dintre puţinele vârfuri din Bucegi la care ţineam şi ţin minte altitudinea fără recapitulare. Poate pentru că îmi doream mult să ajung pe el. Mă fascina numele, Buuuuccccşooooiu. Şi inaccesibilitatea, dacă îl abordai dinspre Prepeleac. Precum un bărbat bine, parfumat, ferchezuit care-ţi zâmbeşte în colţu’ mustăţii (Rhet Butler gen) şi-ţi dă speranţe. Îţi trebuie ceva muncă să-l cucereşti, mai ales dacă eşti începătoare, naivă… neiniţiată în ale muntelui, ca să revin la specificul alpin al postării.

Aşa că am decis să luăm telecabina. Read More »Bucegi, Bucsoiu, Brana Caprelor, Malaiesti, drumul Take Ionescu

Cabana Suru, mii de metri cubi de apa si raspunsuri la intrebari existentiale

“Ce bine că pământul

se-nvârte lin mereu

şi nu se varsă apă,

şi-n hău n-alunec eu”

fagaras-cabana-suru-01

Evenimentele contradictorii pe care le-am trăit în ultima perioadă (nu ştiu dacă s-au terminat sau doar au luat o pauză pascală) m-au determinat să aleg o tură anume într-un loc anume cu oameni anume. Aveam chef de socializare dar nu cu oameni care-mi ştiu problemele, păsurile sau fericirile aşa că un week-end cu 11 muntomani pe care nu îi cunoşteam suna fantastic, mai ales că urma să urcăm în Read More »Cabana Suru, mii de metri cubi de apa si raspunsuri la intrebari existentiale

Varful Cindrel de Ziua Romaniei

Nu ştiu la alţii cum stă treaba dar la mine cu 30 noiembrie începe an de an sezonul sărbătorilor. Onomastica lu’ SeFe Andrei, Ziua tuturor românilor, Moş Nicolae (îmi lustruiesc ghetuţele chiar şi în zilele când sunt singură şi tristă), Crăciunul, Ziua Mea (29 decembrie – cea mai deosebită zi din an) şi Revelionul. Urmează Vasile, o zi de naştere,  Ioni şi anioni plus încă o zi de naştere pe 8 ianuarie. Şiragul licoros ajunge la ultima mărgica odată cu ziua lu’ mama pe 13 ianuarie. Bineeee, recunosc. Urmează şi 25, 26 ianuarie alte minunate zile de naştere. Continui?

Prima din lungul şir, seara onomastică, mă prinde vorbind la telefon şi cinstindu-mi numele cum se cuvine. Cum după orele 24.00 trecute fix se termină sfinţenia am mutat motivul sărbătorii, că deh fără motiv nu petrecem…  Deeeeeci, dacă pentru ziua mea nu mai vreţi (puteţi) atunci pentru ziua tuturor românilor. Şi tot aşa până la ultimul ninja, adică eu. Mă retrag în glorie pentru că nu mai aveam cu cine să combat, a doua zi trebuia să fiu pe traseu proaspătă ca o brânduşă dar cireaşa de pe tort era promisiunea făcută tatălui meu că ajung pe Cindrel moartă coaptă. Iar traseul îl estimasem cam la 10 ore(?) dus întors, adică nu era chiar o plimbare în parc.Read More »Varful Cindrel de Ziua Romaniei