Ploua ca si cum ar fi ultima stropeala inainte sa apara Noe pe firmament. Lumina frontalei se reflecta in perdeaua de picuri. Nu vad mare lucru asa ca privesc in pamant si la picioarele partenerului de drumetie. Ce-o fi fost in mintea mea? Cum am calculat timpul necesar traseului daca de o ora si ceva jucam in filmul “Cei doi somnambuli ai Retezatului”, varianta castigatoare la Zmeura de Aur? Care era planul de bataie? A da, eu l-am facut:
Cabana Pietrele – Cabana Gentiana – Bordul Tomii – Lacul Pietrele – Saua Bucura – Varful Peleaga – Varful Papusa – Capul Vaii Rele – Portile Inchise (n.a.: pentru mine ferecate cu lantu’ petrecut de treizeci de ori pe putin) – Lacul Gales – Cabana Pietrele.
Papushe si posetul la Cabana Pietrele
Read More »Retezat, cand se lasa seara peste Valea Rea! (2009)
Who let the dogs out (woof, woof, woof, woof) – at Curmatura Chalet, Piatra Craiului Mountains
SiraRead More »Who let the dogs out (woof, woof, woof, woof)
Revelionul petrecut la Curmatura a fost mai fain decat ma asteptam, asta-i clar. Singura dezamagire WC-ul, care n-a fost chiar in fundul padurii din pacate. Doream cu ardoare retrairea senzatiilor hard-core de la Negoiu dar n-a fost sa fie. In rest numa’ de bine.
Prieteni vechi si noi dar toti faini, trasee micute dar pline de adrenalina, frontale cu baterii pe terminate si aproape bezna din Poiana Zanoaga, apa “oparita” de izvor care da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, mancare savuroasa si pe saturate, grade in pahare ce au facut din fiecare un mic Duncan MacLeod din clanul MacLeod in lupta cu frigul, soare caldut numa’ bun sa te bronzezi in timp ce dezlegi enigme alaturi de Minerva Tutovan, joci carti (wist, rent), ghicesti ce-i trece prin cap vecinului sau ce e pe fruntea ta sau esti ditamai strategul colonistilor din Catan. Dau o oaie pe niste grane… Stiu, sunt porcusorul roz? … E obiect? E din metal? Cam asa vuiau cuvintele printre enigmele Samuraiului.Read More »Curmatura, revelion cu blana si mustati, part 1
Multe se pot spune despre Iezer Papusa, toate importante. Nu stiu daca am precizat totusi cel mai important aspect – e muntele meu de suflet. Tinandu-se cont de titulatura pe care i-am acordat-o, in plus avand grija dinainte ca lumea sa stie de investitura, cu ocazia zilei onomastice editia 2011 am primit cadou o excursie spre inaltimile mult iubitului, de data aceasta pe varful Papusa (2391m). Si ce bine e cand tu stai si altii se agita sa organizeze.
Traseul: Cabana Voina – Cabana Cuca – Saua Gradisteanu – Varful Papusa si retur la Cabana Cuca.
3 decembrie 2011. Echipata cu fata vesela de sarbatorit caruia i s-a indeplinit dorinta plec din fata cabanei Voina. E mult prea cald pentru luna lui Undrea. Parca mi-as da din haine jos, parca nu mi-as da. Parca as bea niste apa, parca n-as bea. Intre atatea indoieli nici nu-mi dau seama cand in fata imi apare Cuca. Nu-i urata la o prima vedere (a mea) dar nu zabovim mult deoarece Miss Papushe ne asteapta inainte de caderea serii si se cade sa fim punctuali cu o doamna respectabila.
Acum ca am scapat de Apocalipsa ma simt mai bine. Ma stresa ideea sfarsitului lumii, tare rau imi parea sa se intample nenorocirea acum cand ma simt asa de bine in pielea mea, atat de tanara si cu multe draft-uri in tolba laptopului.
O mica strangere recunosc ca am avut in seara lui 21 pe masura ce inaintam in complexul ce imi adapostea locuinta deoarece se afla intr-o sublima bezna. Sa vezi ca suntem selectionati pentru sfarsitul lumii, alesii Enelului. Ca si Enelul asta nu isi poate alege decat un neam de supravietuitori si toata lumea stie ca viata la Rasarit de Soare e aspra, grea, te caleste si te tine in alerta. Pe scara blocului am intalnit si veriga slaba: “Doamna, se poate sa urc cu dumnevoastra? Ca mi-e frica.” aud de la un colocatar. Read More »Apocalipsa, Paltinis si revelion la Rasinari
