Din muntii mei

Muntii Latoritei. Chei, lacuri de acumulare, salbaticie si momente de ratacire

De poveste Dumbrava Minunata cu ale sale Piramide, pacat ca o parasim asa repede. Alta ne era tinta si anume muntii Latoritei. Trecem prin defileul Oltului, admiram Cozia cu al sau releu apoi cotim stanga spre Voineasa. Asfaltul tiveste frumos lacul de acumulare Bradisor. Cu pasi repezi, sau mai degraba anvelope incinse, ne indreptam spre comuna Malaia, satul Ciungetu (altitudine 650 metri). Acolo dibuim in frigul amurgului si oboselii pricinuita de un drum lung acoperisul nostru pentru  urmatoarele trei nopti – vila Remmar. Asta daca ne iesea pasenta si ne intorceam in fiecare noapte acasa. Poate dormim o noapte in padure, mai stii?

Tura programata pentru prima zi era o incursiune in niste munti de care, sincer marturisesc, nu auzisem cu cateva saptamani inainte de a-i lua la picior. Urma sa vedem Valea si Cheile Latoritei, Lacurile de acumulare Petrimanu (1130 m) si Galbenu (1304 m), Iezerul Latoritei si cascada Moara Dracilor.

muntii_latoritei_klein-detaliu

Balauring in Muntii LatoriteiRead More »Muntii Latoritei. Chei, lacuri de acumulare, salbaticie si momente de ratacire

Fundatica, the outer limits

E aproape de miezul noptii, luna e mare si plina ca o gogoasa sus pe cer iar eu ma zgaiesc la ea cu ochii cat cepele. Nici nu-mi dau seama cand incep sa ma intreb cu voce tare. Oare pe unde suntem? Sau mai bine zis unde trebuie sa ajungem?

Raspunsurile nu intarzie sa apara. Rapid imi dau seama ca suntem o masina de dezorientati. In Fundatica trebuie sa ajungem dar acum tocmai am intrat in Fundata. In concluzie nu mai e mult ca Fundatica e langa, la vreo 5 kilometri. Da da si am inteles ca dupa pensiunea unde am fost in ianuarie trebuie sa fim atenti ca urmeaza un podet, niste pubele si apoi o intersectie unde facem stanga si am ajuns. Aha. Asa facem. Da’ totusi, unde e pensiunea unde am stat in ianuarie? Dar daca au mutat pubelele? Era pe stanga sau era pe dreapta?Read More »Fundatica, the outer limits

Revelion 2012 la Cabana Negoiu

Porumbacu de Sus. 30 decembrie 2011. Frig si nu prea. Bucurosi de revedere ne reunim cu prietenii din Cluj urmand ca la cabana Negoiu sa ne intalnim si cu un grup din Iasi. Bagajele se urca impreuna cu propritarii in camioneta domnului Nicodim, cel cu care am mers si in vara lui 2008 cand am plecat in cucerirea Negoiului. Aleg, ca si acum patru ani, sa merg in cabina cu dom’ sofer. Diferenta este ca acum mergem pe ziua, este zapada si dom’ sofer este putin mai surd. Mi-am dat seama rapid ca nu trebuie sa-l mai intreb nimic deoarece la orice intrebare se intorcea spre mine cu tot cu volanul: ce, ce? Si nu intotdeauna curba era in dreapta.

revelion-negoiu-urcare-1Read More »Revelion 2012 la Cabana Negoiu

Din lumea celor care nu cuvanta

Miercurea fara cuvinte si lumea celor care nu cuvanta, asta am pregatit astazi. Totusi nu ma pot abtine sa nu scriu cateva vorbulite, ma inspira natura.

Frumusetea se ascunde in cele mai nebanuite locuri. Coji scorojite de copaci, covoare de paie uscate, pietre reci si dure, toate iti pot oferi ceva placut retinei. Lumea celor care nu cuvanta e cea care face lumea noastra, a cuvantatorilor, mai frumoasa. Inima sa vezi e tot ce trebuie sa ai.

ciuperci-aurii

Auriu cu PalarieRead More »Din lumea celor care nu cuvanta

Fasole cu ciolan. Sceneta. Amintiri din Buila Vanturarita

Seara de dinaintea traseului am petrecut-o la foc de tabara, cu mancare gatita la ceaun pentru tot plutonul. Meniul pentru urmatoarea seara era o propunere culinara indecenta, ii simteam aromele in nari. “… nitica fasole cu ciolan (au fost carnaciori de fapt dar mi-am imaginat eu ciolan) la ceaun, langa avem mamaliguta, muraturi si daca nu va saturati o sa mai fie …”. Tot ce trebuia era sa ne intoarcem teferi de pe munte.

Cu zorii in gene ne trezim. O cafeluta, ultimele discutii si plecam. Despre cum au decurs ostilitatile pot spune doar: tura din Buila Vanturarita a fost o iesire pentru o viata intreaga. Un fel de shaorma cu de toate, gustoasa dar greu de digerat.Read More »Fasole cu ciolan. Sceneta. Amintiri din Buila Vanturarita

Fiecare cu maratonul lui. Drumul Granicerilor la pas de fuga. Suporter la Marathon 7500.

A treia oara intr-un loc in juma’ de an nu-i de ici de colo pentru un om care se plictiseste destul de repede de orice mai putin de mult iubitul Iezer. Daca stau si ma gandesc putea sa fie chiar a patra dar Fulgerica s-a impotrivit. Cum nu prea-mi place sa ma gandesc la ce-a fost sau la ce va fi constat ca iar ma aflu la Padina. De data asta e vara si iarba verde. Tres ciudat.

Prima data am ajuns innotand prin zapada via Saua Laptici, stilul fluture cu parazapezi. A doua amerizare a fost tot prin zapada dar cu terebentina la dos din cauza de frica de urs via Nucet si Lacul Bolboci. A treia trebuia sa fie via Babele da’ n-a fost sa fie ca am fost impiedicati de niste chestii gen fortele naturii aka warriors of the world united. A patra oara am ajuns la Padina cu masina via Saua Dichiului si s-a incadrat in categoria e frumos da’ nu pentru cardiaci si persoane cu rau / frica de inaltime.

saua dichiu

Panorama din Saua DichiuRead More »Fiecare cu maratonul lui. Drumul Granicerilor la pas de fuga. Suporter la Marathon 7500.