O tura in Piatra Mare la inceput de iulie ofera spectacol coloristic daca ai ochi sa vezi si rabdare sa fotografiezi cat mai multe flori de munte. Pozele nu sunt facute de mine, eu doar am avut rabdare… sa astept pozarul :).
Nu ştiu la alţii cum stă treaba dar la mine cu 30 noiembrie începe an de an sezonul sărbătorilor. Onomastica lu’ SeFe Andrei, Ziua tuturor românilor, Moş Nicolae (îmi lustruiesc ghetuţele chiar şi în zilele când sunt singură şi tristă), Crăciunul, Ziua Mea (29 decembrie – cea mai deosebită zi din an) şi Revelionul. Urmează Vasile, o zi de naştere, Ioni şi anioni plus încă o zi de naştere pe 8 ianuarie. Şiragul licoros ajunge la ultima mărgica odată cu ziua lu’ mama pe 13 ianuarie. Bineeee, recunosc. Urmează şi 25, 26 ianuarie alte minunate zile de naştere. Continui?
Prima din lungul şir, seara onomastică, mă prinde vorbind la telefon şi cinstindu-mi numele cum se cuvine. Cum după orele 24.00 trecute fix se termină sfinţenia am mutat motivul sărbătorii, că deh fără motiv nu petrecem… Deeeeeci, dacă pentru ziua mea nu mai vreţi (puteţi) atunci pentru ziua tuturor românilor. Şi tot aşa până la ultimul ninja, adică eu. Mă retrag în glorie pentru că nu mai aveam cu cine să combat, a doua zi trebuia să fiu pe traseu proaspătă ca o brânduşă dar cireaşa de pe tort era promisiunea făcută tatălui meu că ajung pe Cindrel moartă coaptă. Iar traseul îl estimasem cam la 10 ore(?) dus întors, adică nu era chiar o plimbare în parc.Read More »Varful Cindrel de Ziua Romaniei
Ascensiune pe Muntele Tarnovu prin Valea Repedea şi Vârfurile Tarnovu Mic şi Tarnovu Mare
Sub auspiciile rătăcirilor din ziua precedentă pe coclaurile Latoritei tura dedicată Tarnovului începea cel puţin în cazul meu cu lipsă de entuziasm acută. Mintea nu accepta un altfel de traseu decât turistic (exclus pe bâjbâite) şi colac peste pupăză mai citisem pe ici pe colo de cât de bine nu sunt marcaţi munţii Căpăţânii.
Adormită pe jumătate merg în coada grupului, pentru început pe şoseaua pe care venisem dinspre Voineasa. Asfaltatul l-am ţinut până la ieşirea din sat când am trecut podul. Tot acolo trona mare un indicator cu multe săgeţi care ne trimeteau în varii direcţii printre care şi una pe banda albastră. 5 ore până la Stâna din Tarnovu Mare. Pe cai că se filmează.Read More »Tarnovu prin Valea Repedea
Ca merg pe munte mult si des stie orice cititor al blogului meu. Cazarea de obicei e la cabana / refugiu si cand nu se poate si nu se poate hai ca stau si la cort. Da’ sa nu vina ursu, sa nu bata vantu, sa nu fie furtuna, sa sa sa …
Azi sarind din feed in feed am gasit pe blogul lui Alice o oferta pe care n-o pot refuza fizicului meu, sigur s-ar simti bine la 5 stelute in Predeal. Trebuie doar sa raspund la 5 intrebari si sa am putin noroc :).Read More »Am participat si eu odata la un concurs…
Bucuresti. Gara de Nord. 30 decembrie 2012. Orele 09.40 trecute fix. 10 grade cu minus in termometre. Masor cu atentie maxima gresia din gara, cine stie ce descopar. Topai de pe un picior pe celalalt. Nu-mi simt degetelele de la picioare iar cele de la maini ingheata pe o sticla de 2 litri cu apa plata. Nu gasesc manusile. Trenul pare ca ar vrea sa se gareze in ultimul moment, sa ne fragezim in asteptarea lui. N-avem locuri dar ce mai conteaza. Deseara o sa ma lafai in paturi moi la cabana, caldura sobei o sa ma moleseasca daca nu reuseste altceva intre timp, o sa dardai in drum spre buda sperand sa nu alunec, o sa-mi doresc un dus mai mult ca sigur la un moment dat, apa “oparita” de izvor va da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, cu putin noroc de vreme buna ajung si pe creasta… Un nou revelion la altitudine incepe, de data asta in Piatra Craiului, la Cabana Curmatura – 1470m.
Incerc sa deschid pleoapele dar imi dau lacrimile. Soarele in combinatie cu zapada dauneaza grav vederii. O simt pe propria mea retina, nu ca mi-ar fi spus-o nenea doctorul cand eram mica si nu vedeam Serbarile Zapezii la Izvorul Muresului. Scormon in capacul rucsacului. Sa fi uitat chiar ochelarii de soare acasa? Imposibil. In 99% din cazuri sunt primii pusi in rucsac alaturi de frontala si de genunchiere. Gata, i-am gasit. Ce bine.
Suntem la Cota 2000 Sinaia, aproape de baza Salvamont. Alexandra, de fapt Cristi din ce imi aduc aminte, isi lasa scrisoarea in usa casutei rosii si cochete. Coboram pe marginea partiei de schi cea numerotata optimist 13 uitandu-ne la telescaunele care parca stau si atunci cand merg. Sau poate chiar nu circula deoarece nu vad picior de schior pe partie. Leaota ne saluta din departare. Strunga Mare, Cheile Horoabei si chiar iubitul meu Drum al Granicerului sunt clare in fata noastra. Frumoasa anatomie a Bucegilor, partea vestica.Read More »Padina, cu soarele in fata. Robin, tu esti?
