Romania Trasee Montane

Varful Cindrel de Ziua Romaniei

Nu ştiu la alţii cum stă treaba dar la mine cu 30 noiembrie începe an de an sezonul sărbătorilor. Onomastica lu’ SeFe Andrei, Ziua tuturor românilor, Moş Nicolae (îmi lustruiesc ghetuţele chiar şi în zilele când sunt singură şi tristă), Crăciunul, Ziua Mea (29 decembrie – cea mai deosebită zi din an) şi Revelionul. Urmează Vasile, o zi de naştere,  Ioni şi anioni plus încă o zi de naştere pe 8 ianuarie. Şiragul licoros ajunge la ultima mărgica odată cu ziua lu’ mama pe 13 ianuarie. Bineeee, recunosc. Urmează şi 25, 26 ianuarie alte minunate zile de naştere. Continui?

Prima din lungul şir, seara onomastică, mă prinde vorbind la telefon şi cinstindu-mi numele cum se cuvine. Cum după orele 24.00 trecute fix se termină sfinţenia am mutat motivul sărbătorii, că deh fără motiv nu petrecem…  Deeeeeci, dacă pentru ziua mea nu mai vreţi (puteţi) atunci pentru ziua tuturor românilor. Şi tot aşa până la ultimul ninja, adică eu. Mă retrag în glorie pentru că nu mai aveam cu cine să combat, a doua zi trebuia să fiu pe traseu proaspătă ca o brânduşă dar cireaşa de pe tort era promisiunea făcută tatălui meu că ajung pe Cindrel moartă coaptă. Iar traseul îl estimasem cam la 10 ore(?) dus întors, adică nu era chiar o plimbare în parc.Read More »Varful Cindrel de Ziua Romaniei

Enisala, cetatea din deal vs. Halmyris, ruina din vale

…sau diferenta intre a fi o ruina vai de steaua ta dar care dispune de un ghid (Halmyris) si o ditamai magaoaia frumoasa (Enisala) dar care nu zice nimic.

De dimineata beneficiasem nesperat de mult si de bine de serviciile unui ghid la vizita ruinelor cetatii Halmyris, invecinata localitatii Murighiol. Informatiile furnizate au fost multe si amanuntite, cam cat pentru doua ore de istorie antica din generala. Mult mi-a placut si imi doream ca si la Enisala sa am parte de acelasi tratament. N-a fost sa fie. Ne-am multumit doar cu privelistea si-un paznic caruia i-am platit 3 lei intrarea.

Fapt pentru care nu pot sa las decat cateva fotografii, o dorinta si o vorba inteleapta. Domnilor de la guvernare, daca fiecare ruina ar beneficia de un ghid ar avea mult mai mult succes si noi am fi mai invatati. Va dati seama, un popor care ar sti mai mult despre istoria lui? Cat de rau poate sa fie?  Plus ca ati creea si cateva locuri de munca. E prea mult pentru dumneavoastra?

“Un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii” – Nicolae Iorga

cetatea-enisala-01

Cetatea din dealRead More »Enisala, cetatea din deal vs. Halmyris, ruina din vale

Delta Dunarii si fricile copilariei

Minivacanta muncitoreasca ce s-a invartit in jurul zilei de 1 mai 2012 dupa lungi dezbateri am decis ca o vom dedica Dobrogei. De ce? Pentru ca merita, normal. Plecam cu intarziere ceea ce duce la alte si alte intarzieri. Fiecare pare-se ca a uitat cate ceva asa ca mai un Lidl in Slobozia, mai un magazin cu de toate pe marginea drumului si se face trecut de ora pranzului cand ajungem in Greci, mai exact in afara lui la Manastirea de Leac.

Cum inspiratele paragrafe de mai jos nu sunt dedicate Pricopanului, Tutuiatului, testoaselor si nici arsitei indurate in timp ce exploram ogoarele gospodarilor din Macin sar cu relatarea la momentul in care aruncam o ultima privire hercinicilor si telefonam gazdei din Murighiol sa-i confirmam sosirea. Inceputul suna promitator pentru mine cel putin. Ne astepta o masa bogata ca doar eram infometati dupa atata umblatura. Vom servi doar preparate cu specific local. Bors de inotatoare sau eu mai stiu ce in saramura si cu mamaliguta.

delta-dunarii-alb-negru-5

Read More »Delta Dunarii si fricile copilariei

Revelion Curmatura, Piatra Craiului

Bucuresti. Gara de Nord. 30 decembrie 2012. Orele 09.40 trecute fix. 10 grade cu minus in termometre. Masor cu atentie maxima gresia din gara, cine stie ce descopar. Topai de pe un picior pe celalalt. Nu-mi simt degetelele de la picioare iar cele de la maini ingheata pe o sticla de 2 litri cu apa plata. Nu gasesc manusile. Trenul pare ca ar vrea sa se gareze in ultimul moment, sa ne fragezim in asteptarea lui. N-avem locuri dar ce mai conteaza. Deseara o sa ma lafai in paturi moi la cabana, caldura sobei o sa ma moleseasca daca nu reuseste altceva intre timp, o sa dardai in drum spre buda sperand sa nu alunec, o sa-mi doresc un dus mai mult ca sigur la un moment dat, apa “oparita” de izvor va da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, cu putin noroc de vreme buna ajung si pe creasta… Un nou revelion la altitudine incepe, de data asta in Piatra Craiului, la Cabana Curmatura – 1470m.

revelion-curmatura-piatra-craiului-36

Read More »Revelion Curmatura, Piatra Craiului

Curmatura, revelion cu blana si mustati, part 1

Revelionul petrecut la Curmatura a fost mai fain decat ma asteptam, asta-i clar. Singura dezamagire WC-ul, care n-a fost chiar in fundul padurii din pacate. Doream cu ardoare retrairea senzatiilor hard-core de la Negoiu dar n-a fost sa fie. In rest numa’ de bine.

Prieteni vechi si noi dar toti faini, trasee micute dar pline de adrenalina, frontale cu baterii pe terminate si aproape bezna din Poiana Zanoaga, apa “oparita” de izvor care da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, mancare savuroasa si pe saturate, grade in pahare ce au facut din fiecare un mic Duncan MacLeod din clanul MacLeod in lupta cu frigul, soare caldut numa’ bun sa te bronzezi in timp ce dezlegi enigme alaturi de Minerva Tutovan, joci carti (wist, rent), ghicesti ce-i trece prin cap vecinului sau ce e pe fruntea ta sau esti ditamai strategul colonistilor din Catan. Dau o oaie pe niste grane… Stiu, sunt porcusorul roz? … E obiect? E din metal? Cam asa vuiau cuvintele printre enigmele Samuraiului.Read More »Curmatura, revelion cu blana si mustati, part 1

Apocalipsa, Paltinis si revelion la Rasinari

Acum ca am scapat de Apocalipsa ma simt mai bine. Ma stresa ideea sfarsitului lumii, tare rau imi parea sa se intample nenorocirea acum cand ma simt asa de bine in pielea mea, atat de tanara si cu multe draft-uri in tolba laptopului.

O mica strangere recunosc ca am avut in seara lui 21 pe masura ce inaintam in complexul ce imi adapostea locuinta deoarece se afla intr-o sublima bezna. Sa vezi ca suntem selectionati pentru sfarsitul lumii, alesii Enelului. Ca si Enelul asta nu isi poate alege decat un neam de supravietuitori si toata lumea stie ca viata la Rasarit de Soare e aspra, grea, te caleste si te tine in alerta. Pe scara blocului am intalnit si veriga slaba: “Doamna, se poate sa urc cu dumnevoastra? Ca mi-e frica.” aud de la un colocatar. Read More »Apocalipsa, Paltinis si revelion la Rasinari