Bucşoiu. 2492m. Unul dintre puţinele vârfuri din Bucegi la care ţineam şi ţin minte altitudinea fără recapitulare. Poate pentru că îmi doream mult să ajung pe el. Mă fascina numele, Buuuuccccşooooiu. Şi inaccesibilitatea, dacă îl abordai dinspre Prepeleac. Precum un bărbat bine, parfumat, ferchezuit care-ţi zâmbeşte în colţu’ mustăţii (Rhet Butler gen) şi-ţi dă speranţe. Îţi trebuie ceva muncă să-l cucereşti, mai ales dacă eşti începătoare, naivă… neiniţiată în ale muntelui, ca să revin la specificul alpin al postării.
Aşa că am decis să luăm telecabina. Read More »Bucegi, Bucsoiu, Brana Caprelor, Malaiesti, drumul Take Ionescu
Ca merg pe munte mult si des stie orice cititor al blogului meu. Cazarea de obicei e la cabana / refugiu si cand nu se poate si nu se poate hai ca stau si la cort. Da’ sa nu vina ursu, sa nu bata vantu, sa nu fie furtuna, sa sa sa …
Azi sarind din feed in feed am gasit pe blogul lui Alice o oferta pe care n-o pot refuza fizicului meu, sigur s-ar simti bine la 5 stelute in Predeal. Trebuie doar sa raspund la 5 intrebari si sa am putin noroc :).Read More »Am participat si eu odata la un concurs…
Incerc sa deschid pleoapele dar imi dau lacrimile. Soarele in combinatie cu zapada dauneaza grav vederii. O simt pe propria mea retina, nu ca mi-ar fi spus-o nenea doctorul cand eram mica si nu vedeam Serbarile Zapezii la Izvorul Muresului. Scormon in capacul rucsacului. Sa fi uitat chiar ochelarii de soare acasa? Imposibil. In 99% din cazuri sunt primii pusi in rucsac alaturi de frontala si de genunchiere. Gata, i-am gasit. Ce bine.
Suntem la Cota 2000 Sinaia, aproape de baza Salvamont. Alexandra, de fapt Cristi din ce imi aduc aminte, isi lasa scrisoarea in usa casutei rosii si cochete. Coboram pe marginea partiei de schi cea numerotata optimist 13 uitandu-ne la telescaunele care parca stau si atunci cand merg. Sau poate chiar nu circula deoarece nu vad picior de schior pe partie. Leaota ne saluta din departare. Strunga Mare, Cheile Horoabei si chiar iubitul meu Drum al Granicerului sunt clare in fata noastra. Frumoasa anatomie a Bucegilor, partea vestica.Read More »Padina, cu soarele in fata. Robin, tu esti?
A treia oara intr-un loc in juma’ de an nu-i de ici de colo pentru un om care se plictiseste destul de repede de orice mai putin de mult iubitul Iezer. Daca stau si ma gandesc putea sa fie chiar a patra dar Fulgerica s-a impotrivit. Cum nu prea-mi place sa ma gandesc la ce-a fost sau la ce va fi constat ca iar ma aflu la Padina. De data asta e vara si iarba verde. Tres ciudat.
Prima data am ajuns innotand prin zapada via Saua Laptici, stilul fluture cu parazapezi. A doua amerizare a fost tot prin zapada dar cu terebentina la dos din cauza de frica de urs via Nucet si Lacul Bolboci. A treia trebuia sa fie via Babele da’ n-a fost sa fie ca am fost impiedicati de niste chestii gen fortele naturii aka warriors of the world united. A patra oara am ajuns la Padina cu masina via Saua Dichiului si s-a incadrat in categoria e frumos da’ nu pentru cardiaci si persoane cu rau / frica de inaltime.
Panorama din Saua DichiuRead More »Fiecare cu maratonul lui. Drumul Granicerilor la pas de fuga. Suporter la Marathon 7500.